O paranteza in timp

Lansată în 2015 la inițiativa editurii britanice Hogarth și preluată deja în 28 de țări, această serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către scriitori de faima internațională, care le reimaginează pentru secolul XXI.
Citește tot rezumatul cărții O paranteza in timp... O paranteză în timp este o Poveste de iarnă contemporană, scrisă cu verva care o caracterizează pe Jeanette Winterson. În locul lui Leontes, regele Siciliei, cititorul îl va cunoaște pe Leo, magnatul londonez căsătorit cu MiMi, o cântăreață de origine franceză. Când Xeno, prietenul acestuia din copilărie, se întoarce pe neașteptate, Leo crede că există o legătură amoroasă între el și MiMi, suspiciune care merge până la obsesie și autodistrugere. Perdită, fiica nerecunoscută de Leo, în ciuda tuturor evidențelor, se va naște sub semnul acestei închipuite trădări, iar drumul vieții ei va deschide o paranteză în timp, una pe care numai dragostea părintească o va mai putea închide în chip fericit. Fragment din roman: "Îndură-te de mine; inserarea se lăsă repede; Întunericul se adâncește; Doamne, ai milă; Atunci când alții nu-mi pot veni în ajutor și mângâierile pier, Tu, Ajutor al celor neputincioși, îndură-te de mine. În dimineața asta, congregația e impresionantă. Suntem cam două de mii de suflete, și umplem biserica. Inundațiile n-au împiedicat pe nimeni să vină. Pastorul spune „Multe ape nu pot stinge dragostea, și nici potoapele n-o s-o înece". Asta e din Cântecul lui Solomon. Cântam ceea ce știm. Biserica Nașterii Domnului a început într-o baracă, a devenit o casă și a ajuns un mic oraș. Majoritatea sunt negri. Sunt și câțiva albi. Albilor le e mai greu să creadă în ceva în care să creadă. Se blochează la niște amănunte, cum ar fi cele șapte zile ale Creației și Învierea. Eu nu-mi fac griji în legătură cu nimic de genul ăsta. Dacă nu există Dumnezeu, n-o să-mi fie mai rău când o să fiu mort. O să fiu pur și simplu mort. Dacă există Dumnezeu, ei bine, OK, înțeleg ce spuneți: deci unde e acest Dumnezeu? Nu știu unde e Dumnezeu, dar bănuiesc că Dumnezeu știe unde sunt. El deține prima aplicație globală. Găsește-l pe Shep. Asta sunt eu. Shep. Trăiesc liniștit cu fiul meu, Clo. El are douăzeci de ani. S-a născut aici. Mama lui era din Canada, iar părinții ei din India. Bănuiesc că eu am venit aici pe o corabie cu sclavi — OK, nu eu personal, ci ADN-ul meu, cu Africa bine întipărită în el. Locul în care ne aflăm acum, New Bohemia, era odinioară o colonie franceză. Plantații de zahăr, reședințe coloniale impozante, frumusețea și oribilitatea îngemănate. Balustradele din fier forjat pe care le adora turiștii. Micile clădiri de secol optsprezece zugrăvite în roz, galben sau albastru. Fațadele de lemn ale magazinelor cu ferestrele lor uriașe boltite înspre stradă. Aleile cu uși întunecate care conduc către doamnele ce oferă plă cere. Apoi e fluviul. Larg, așa cum era pe vremuri viitorul. Apoi este muzică — întotdeauna, o femeie cântă din gură undeva, iar un bătrân la banjo. Poate e doar o pereche de măracase pe care o fată le scutura lângă casa de marcat. Poate e o vioară ce îți amintește de mama ta. Poate e o melodie care te face să vrei să uiți. Oricum, ce e memoria altceva decât o dispută dureroasă cu trecutul? " Citește mai puțin...