Sceptrul si sangele

    Habsburgi, Windsori, Romanovi, Hohenzollerni, familii regale ale Belgiei, Olandei, Italiei, Iugoslaviei, Bulgariei, României sau Greciei – monarhiile europene s-au aflat în inima celor două Războaie Mondiale.
Citește tot rezumatul cărții Sceptrul si sangele...     Într-o incursiune istorică fascinantă, punctată de portrete, anecdote, momente-cheie, întâlniri decisive, jocuri de alianțe, Jean des Cars ne introduce în culisele curților europene prinse în vârtejul celor două conflagrații care au zguduit secolul al XX-lea.       În vara lui 1914, Europa este majoritar monarhică: din douăzeci și două de state, nouăsprezece sunt regate, imperii, principate sau mari ducate. Astăzi, nu au mai rămas decât zece. Primul Război Mondial provoacă prăbușirea a patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman), iar al Doilea spulbera patru regate (Italia, Iugoslavia, România, Bulgaria).     Cine erau acești suverani? Dar femeile care le împărtășeau destinul? De la ambiție la orbire, de la curaj la slăbiciune, de la gelozie la abnegație, care au fost triumfurile și eșecurile lor? Cum și-au trăit gloria, dramele, cum s-au confruntat cu ascensiunea extremismelor interbelice, cu apariția totalitarismelor? Care au fost viețile lor personale, iubirile și pasiunile secrete? Acești monarhi, care se vor alia, se vor înfrunta și uneori trăda, sunt toți înrudiți, uniți prin legături de sânge și matrimoniale. Astfel, „războiul regilor“ va fi o incredibilă reglare de conturi familială – la scară continentală, apoi mondială.      Fragment din volum:       “Guvernul fuge în Franța, suveranii rămân în Belgia       La începutul lunii octombrie 1914, Anvers este o adevărată zonă fortifică, apărată de douăzeci de mii de soldați. O mare confuzie caracterizează această perioadă, însă cuplul regal este foarte sudat. În 3 octombrie, regina se întâlnește cu Winston Churchill, prim lord al Amiralității, care nu a contenit să le ceară Aliaților să trimită arme și întăriri la Anvers, un punct strategic esențial și pentru Marea Britanie. După o întrevedere cu baronul de Broqueville, șef al guvernului și ministru de război, Churchill se întâlnește cu regele, care îl impresionează. „Nu sesizasem în Belgia din vremea regelui precedent, Leopold, națiunea eroică a regelui Albert.”     Există temerea că Albert I ar putea rămâne închis în fortăreață, căzând prizonier în mâinile germanilor. Elisabeta îl imploră pe rege să plece din Anvers. Cuplul regal ajunge la Oostende. Există peste zece mii de răniți, dintre care mulți într-o stare gravă. Regina este pretutindeni, căutând medici, infirmiere, paturi, cuverturi, pâine și lapte. O întâlnire neașteptată o reține pe suverană: este violonistul și compozitorul belgian Eugene Ysaye, reîntors de la Londra, unde și-a pus familia la adăpost. Odinioară, Elisabeta luase lecții de vioară cu acest virtuoz. „Mare bucurie de a ne revedea”, notează ea în agenda ei.     Sâmbătă, 10 octombrie 1914, în timp ce Anversul se preda după zece zile de asediu, regele pornește călare spre Bruges. Regina vine în urma lui cu mașina, aducând o farmacie de campanie, pe care o va distribui. La Bruges, regele se urcă în automobilul reginei. Direcția Oostende. Pentru un timp, se prevede ca armata belgiană să se retragă de pe solul național, în Franța, în regiunea Saint-Omer. Dar, întrucât generalii francezi Foch și Joffre îi promit regelui întăriri, ordinele sunt anulate. În 13 octombrie, Albert stabilește că soldații săi trebuie să apere pozițiile frontului de pe râul Yser. Le cere ca, indiferent unde sunt plasați, să privească în față, căci nu se știe unde va avea loc bătălia." Citește mai puțin...