Cea mai norocoasa fata

    În timpul adolescenței petrecute la prestigioasa Bradley School, Ani FaNelli a suferit o umilință publică îngrozitoare, care a făcut-o să vrea cu disperare să se reinventeze. Acum are o slujbă de invidiat la o revistă glossy, o garderobă luxoasă și un logodnic arătos.
Citește tot rezumatul cărții Cea mai norocoasa fata... E la un pas de a trăi viața per­fecta, un vis pentru care a muncit din greu.     Dar Ani are un secret. Ceva îngropat în trecutul ei, ceva intim și dureros care încă o bântuie și amenința să arunce totul în aer.     Dacă Ani alege să vorbească va distruge oare tot ce a realizat sau se va elibera în cele din urmă?       Jessica Knoll a crescut în suburbi­ile Philadelphiei și a absolvit The Shipley School din Bryn Mawr și Hobart and William Smith Colleges din Geneva, New York. A fost senior editor la Cosmopolitan și editor coordonator la SELF.       Fragment din roman:       “Încă mai zâmbea, când glonțul i-a străpuns clavicula, împroșcând cu sânge peretele din spatele sau că în picturile lui Jackson Pollock despre care învățam la orele de artă contemporană.     Am știut doar că glonțul venise de sus. Și alergam în jos pe scări, derapând la cotituri, dând peste Rechina și peste Liam în timp ce gloanțele se ciocneau de balustradă, zăngănitul crâncen al metalului pe metal neputând fi asemănat cu nimic din ce auzisem vreodată.     Ușa de la primul etaj ducea spre aripa de engleză, iar cel mai lung moment al vieții mele a fost timpul care i-a trebuit Rechinei pentru a apăsa mânerul și a deschide ușa, acele secunde suficiente pentru ca Ben să se apropie de noi. Ușa era veche și înceată și a rămas deschisă în urma noastră după ce ne-am aruncat înăuntru. Ben nu trebuia să încetinească pentru a o deschide din nou, pur și simplu a intrat chiar după noi. Era slăbuț și rapid, ar fl fost un alergător grozav de cros.     Liam a luat-o la dreapta, interpretând greșit o sală de clasă goală drept adăpost. A fost o cotitură nechibzuit de nobilă și deopotrivă am avut un instinct de conservare (nu că i-aș reproșa asta) care m-a salvat.     - De ce nu l-ai urmat? sunt întrebată de obicei, în acest punct al poveștii.     - De-aia, spun eu, iritată că am fost întreruptă, că orișicine ar fi cretinul care m-a întrerupt nu putea înțelege că Ben era atât de aproape încât puteam auzi că respirația lui era diferită de respirația noastră.     Puternică și rapidă, că a unui animal ai cărui plămâni s-au dezvoltat pentru a vâna. Era chiar în spatele nostru. Știam că ne-ar fi văzut și ne-ar fi urmărit, iar apoi am fi fost prinși la colț, ceea ce s-a și întâmplat.     - Cu Liam? m-a întrebat Aaron.     - Cu Liam.     - Să ne întoarcem la ce s-a petrecut după aceea.     Rechina și cu mine am luat-o în mare grabă spre aripa de engleză. Am tropăit pe scări în sus, iar când am trecut de ultima treaptă am văzut ușa de la cantină." Citește mai puțin...