Despre mine: Sunt soție, mamă, colega, voluntară și, mai nou, scriitoare. Fiecare în parte mă împlinește și toate, luate împreună, definesc persoana care sunt astăzi. Dacă prin poveștile și trăirile mele, prin opiniile constructive sau părerile mai puțin pertinente pe care le transmit reușesc să vă ofer un scurt răgaz într-o zi nebună, un moment de destindere sau poate de amuzament, atunci voi fi mai mult decât fericită că această carte și-a îndeplinit menirea.
„Corporațiile reprezintă o lume aparte, de care te poți lăsa îndoctrinat și la care îți poți recunoaște apartenența sau, din contră, o lume cu care realizezi că nu ai nimic de a face și preferi să-ți urmezi drumul pe cont propriu. Și ca în orice lume, și aici putem vorbi despre tradiții și obiceiuri, moda și cultura lingvistică. (...) Există reguli la orice pas și orice deraiere poate fi taxată, mergându-se pe principiul că nimeni nu este de neînlocuit, iar la ușă mai așteaptă trei care să-ți ia locul, dornici să se afirme și să urce celebra scara ierarhică." — IRINA DOLTU Fragment din cartea "Corporatist de România" de Irina Doltu: "Prima mea slujbă Prima zi de lucru din viața mea: ce emoții! Am trecut de interviu, care a durat patru ore, și de prezentările companiei, următoarea etapă fiind un training de două săptămâni. Și toate acestea doar pentru funcția de operator la cască, cu jumătate de normă. Compania este mare, perspectivele de viitor sunt bune, așa că nu mă plâng. Suntem zece persoane în grupa de training, toți tineri și ambițioși. Informația este stufoasă - nu mi-aș fi închipuit niciodată ca un operator de telecomunicații trebuie să cunoască atâtea date. Suntem instruiți cu privire la modul în care trebuie să vorbim cu clienții, cum abordăm în diferite situații și, mai mult, cum să răspundem la întrebări de genul „Este adevărat că ne sunt ascultate telefoanele?" sau „Sunt nocive telefoanele mobile? Emana radiații?" După cele două săptămâni de training intensiv a urmat un test, pe care bineînțeles că l-am trecut toți (că doar eram tineri și ambițioși), și am fost repartizați în diferite echipe. Toți începeam pe zona de cartele preplătite, iar dacă ne descurcăm bine, după un timp puteam evolua de la patru la opt ore, iar dacă și aici ne descurcăm la fel de bine sau chiar mai bine, treceam pe zona de abonamente postpaid, iar apogeul carierei îl reprezenta zona corporate. Prima zi de muncă efectivă, când am preluat apeluri, a fost groaznică: îmi tremură vocea încontinuu, transpirăm abundent, nu mă puteam concentra și parcă uitasem tot ceea ce învățasem la training. Următoarele câteva zile nu au fost cine știe ce mai bune, având în vedere că plecăm de acolo amețită după atâtea ore de vorbit la telefon. După care au intervenit obișnuință și amuzamentul legat de apelurile inedite primite de la clienți."
