Editura Minerva este una dintre instituțiile editoriale importante ale literaturii române, înființată în decembrie 1969, în contextul reorganizării sistemului editorial de stat. Misiunea inițială a fost publicarea literaturii române clasice, a folclorului și a lucrărilor de istorie și critică literară. Printre personalitățile implicate în conducerea și dezvoltarea sa timpurie s-au aflat Aurel Martin și Teodor Vârgolici, iar istoricul literar Tiberiu Avramescu a coordonat o parte esențială a activității redacționale.
Un reper al istoriei editurii este preluarea, în decembrie 1969, a colecției „Biblioteca pentru toți”, înființată cu mult înaintea apariției Minervei. Sub această siglă au fost publicate numeroase ediții de literatură română și universală, accesibile unui public foarte larg. În 1979, colecția atingea numerele 1.000 și 1.001, dedicate literaturii populare culese de Mihai Eminescu. Acest parcurs aparține colecției, nu trebuie confundat cu o vechime de un secol a editurii.
Alături de „Biblioteca pentru toți”, Minerva a dezvoltat colecții de istorie literară și cercetare precum „Universitas”, „Momente și sinteze”, „Confluențe”, „Documente literare” și „Memorialistică”. Editorii au pus în circulație opere literare, ediții îngrijite, bibliografii și studii critice, contribuind la păstrarea și accesibilitatea patrimoniului scris românesc.
În 1998, editura a trecut printr-o reorganizare juridică: Hotărârea Guvernului nr. 86/1998 a constituit societatea comercială Editura Minerva S.A., care a preluat activul, pasivul și contractele instituției publice anterioare. Această schimbare nu reprezintă începutul întregii tradiții editoriale Minerva.
Catalogul cuprinde opere de Liviu Rebreanu, Garabet Ibrăileanu, Ioan Slavici, Nicolae Filimon și Panait Istrati, alături de traduceri din literatura universală și titluri contemporane. Minerva continuă să fie asociată îndeosebi cu editarea și transmiterea operelor literare de patrimoniu.