Himalaya de la Ayurveda la medicina modernă - Ovidiu Bojor, Laura Miclăuș Flora spontană din Himalaya este total lipsită de factorii poluanți din sol, din apă, din aer, fiind izolată de industriile poluante, inexistente aici, sau de traficul șoselelor sau autostrăzilor cu circulație intensă, de asemenea inexistente.
În ceea ce privește materia primă din culturi putem s-o considerăm bio, nefolosindu-se îngrășăminte chimice, ierbicide, fungicide sau alte substanțe de sinteză dăunătoare. ( din prefața cărții) Fragment din carte: "Sunt printre puținii români care au cunoscut și cercetat la fața locului flora din India de nord și din țările Subhimalayene — Nepal, Buthan și Sikim. Mă refer la cele patru expediții științifice ca expert și consilier al Națiunilor Unite pentru dezvoltare (ONUDI) din anii 1978 — 1985. Tot în acest interval de timp am implementat Metodologia cartării și cartografierii florei medicinale spontane ținând seama de ocrotirea naturii și resurselor naturale. Această metodologie elaborată în România de mine și colaboratorii mei a fost adoptată de ONU ca metoda oficială pentru țările în curs de dezvoltare. A fost publicată în volumul „The Medicinal Plant Industry" în CRC — Press — Boston și Londra (1991). Tot în această zonă din Himalaya am elaborat prima hartă privind răspândirea plantelor medicinale. În ultimii doi ani (1984 - 1985) sediul meu temporar a fost la Kathmandu, unde am definitivat proiectul meu de înființare a primei unități de producție, prin prelucrarea plantelor medicinale și aromatice sub forma finită. Am predat partenerilor mei nepalezi 50 formule de produse naturale, tincturi, comprimate, capsule și preparat de uz extern. Toate aceste produse fițofarmaceutice au la bază concepțiile tradiționale ale medicinii tibetane și ayurvedice. Noutatea a constat în formă de prezentare standardizată modernă și controlul exigent al materiilor prime și al produselor finite. Tot în acești doi ani, începând din 1984, am organizat, condus și finanțat aproape în întregime prima expediție alpina romano-nepaleză în Himalaya înaltă, cucerind vârful Gurja-Himal, de 7193 m (1985). Am evocat acest episod pentru a aduce mulțumiri botaniștilor și biologilor nepalezi care au contribuit la reușita acestei expediții: Bachtari, Nima, Prădan, Joshi etc. "
