Plante si miresme biblice

„Și a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânță pe fața întregului pământ, și tot pomul purtător de rod cu sămânță de pom într`nsul; acestea vă vor fi vouă spre hrană.“ O carte în care autorii ne „traduc” rețetele scrise de Domnul în plante Dumnezeu a înzestrat plantele cu frumusețe, cu grație, dar și cu proprietăți vindecătoare și nutritive: ele au fost create, potrivit Vechiului Testament, pentru a ne mângâia sufletul și a ne vindeca și hrăni trupul.
Citește tot rezumatul cărții Plante si miresme biblice... Autorii acestei cărți extraordinare, „Plante și miresme biblice”, acad. dr. Ovidiu Bojor și col. farm. Dumitru Răducanu, descifrează structura informațională a unui număr de aproximativ 90 de plante cu puteri terapeutice, menționate în Vechiul și-n Noul Testament.  Faptul că plantele au fost create în a șasea zi a Facerii dezvăluie că Domnul – în iubirea și-n inteligența sa uluitoare – a anticipat prin ele remediile pentru bolile posibile ale sufletului și ale trupului omenesc. Câmpiile, grădinile, pădurile și întreaga natură formează o farmacie uriașă, pe care – cu profesionalism, cu îndrăzneală, cu iubire de oameni și cu acuratețe – cei doi autori ai cărții „Plante și Miresme Biblice” ne-o arată și ne-o dăruiesc, așa cum este ea „în lăuntru”, în partea sa ascunsă, dătătoare de vindecare. Cu alte cuvinte, autorii ne traduc rețetele scrise de Dumnezeu însuși în plante, în flori, în semințe și-n rădăcini, iar noi ar trebui doar să luăm aceste excepționale traduceri și să ne întoarcem la „doctorul divin”, încredințați fiind că cel ce a știut că ne vom îmbolnăvi ne-a scris „în plante” și cum să ne vindecăm. Rețetele vindecătoare și hrănitoare se regăsesc în minunata carte a celor doi oameni de știință, care au avut viziunea întâlnirii științei cu credința și a umanului cu divinul, studiind imperiul farmaceutic ascuns în lumea tulburătoare a plantelor biblice. CUPRINS: Prefață • Abanosul • Aloe • Alunul • Arțarul • Balsamul • Bobul • Bradul alb • Busuiocul • Camforul • Carpenul • Cassia • Castanul • Castravetele • Ceapă • Cedrul • Chimenul (Chimionul) • Chiparosul • Cimisirul • Ciulinul Mariei (Armurariul) • Coriandrul • Crinul Fragment: "Despre semnificațiile Măslinului în Sfânta Scriptură s-a scris mult. Măslinul poate însemna speranța, înnoire și iertare: „Și porumbelul s'a întors la el spre seară; și iată, avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cu-noscut Noe că apele se scurseseră de pe fața pământului." (V.T. Facerea 8:11, BVA, pag. 30). Dar poate însemna și bunăstare: țara pe care Dumne-zeu o promite lui Moise este o țară dăruită cu toate roadele, printre ele și Măslinii cu untdelemnul lor. Culesul Măslinului (ca și al Grâului și al Viței de vie) poate fi o probă de bunătate sufletească și de generozitate: „Când vei culege măslinele, să nu te întorci să aduni pe cele ce ți-au rămas în urmă; ele vor fi ale străinului și ale orfanului și ale văduvei." (V.T., Deuteronom, 24:20, BVA, pag. 229). Măslinul poate însemna modestie și chibzuință, într-un cuvânt umilința, în sensul cel mai adânc al cuvântului. Când copacii vor să-și ungă un împărat peste ei, Măslinul le refuză propunerea (cum o vor face și Smochinul și Vița de Vie): „S-au dus cândva copacii să-și ungă un rege. Și i-au zis măslinului: Domnește peste noi! Dar măslinul le-a răspuns: Oare-mi voi lăsa eu grăsimea cu care oamenii Îl preamăresc pe Dumnezeu, ca să mă duc să domnesc peste copaci?" (V.T. Judecători 9:8-9, BVA, pag. 285). Untdelemnul se întrebuințează ca vehicul la prepararea Sfântului și Marelui Mir. Pentru această întrebuințare, trebuie să fie „virgin", adică rezultat din prima extracție. Descriere științifică Originea Măslinului este una dintre cele mai controversate. Unii susțin că ar fi apărut, în vremurile preistorice, în sudul Asiei, de unde s-ar fi extins în Turcia și de aici ar fi ajuns în Grecia. Alții îi leagă ori-ginea de bazinul mediteranean. Din Creta ar fi ajuns, în anii 2000 î.Hr., în Egipt și, în anii 1800 în Palestina. Nu vrem să intrăm în disputa asupra originii geografice a Măslinului. Adevărul este că de-a lungul secolelor a ajuns să fie cunoscut, cultivat și apreciat în aproape toată lumea. Arbore cu o longevitate de excepție, Măslinul poate să treacă de două mii de ani! Ajunge la înălțimea de 10-20 m. Tulpina: ușor ondulată, sinuoasă. Frunzele: mici și groase, scurt-pețiolate, lanceolate, lucioase și coriace, persistente, de culoare verde pe față superioară și mai albicioasă pe cea inferioară. Fata inferioară este acoperită de perișori argintii care, asigurând o transpirație redusă, ajută planta să reziste la căldura uscată a verilor mediteraneene. Florile: mici, albe-verzui, cu petale, așezate în ciorchini scurți, ca inflorescențe axilare. Fructele: drupe, cu un singur sâmbure (sămânță), alungite, cu suprafața fină, cerată, de culoare verde înainte de a se maturiza, galben-verzui toamna și roșii, purpurii sau negre la maturitate." Citește mai puțin...