Am Supraviețuit Scufundării Titanicului, 1912 - Lauren Tarshis George Calder este, probabil, cel mai norocos băiat din lume. El și surioara lui, Phoebe, se afla împreună cu mătușa lor la bordul Titanicului, cel mai mare vapor construit vreodată.
George nu rezistă să nu exploreze fiecare cotlon al acestui vas incredibil, chiar dacă riscă să intre în bucluc. Apoi se întâmplă imposibilul – Titanicul lovește un aisberg și apa năvălește înăuntru. George se trezește izolat, singur și speriat, pe vaporul gata să se scufunde. Până acum a reușit să scape mereu din încurcături... dar cum va supraviețui acestei catastrofe? Când lovesc dezastrele, se nasc eroii. Fragment din carte: "George nu le spuse lui Phoebe sau mătușii Daisy despre planul său. Plănui să se ducă spre sala bagajelor de la clasa întâi după ce se dă stingerea. O să găsească lada domnului Burrows, o s-o deschidă și o să se uite puțin la mumie. Apoi o să sforăie deja înainte să se afle că a fost plecat. Era aproape ora unsprezece și un sfert când Phoebe adormi în sfârșit, iar lumina de sub ușa mătușii Daisy se stinse. George se dădu jos din pat. Se îmbracă repede și își băgă cuțitul în buzunar. Avea nevoie de el ca să deschidă capacul cufărului. Și, cine știe, poate că în ladă va fi fiind și vreo cobră vie. Cel puțin putea să spere, nu? George deschise ușa scoase capul să se uite pe hol. Voia să-l evite pe Henry, care părea să aibă ochi la ceafă să roșcovană. Nu i-ar fi plăcut vadă. pe George furișându-se la ora aceea târzie din noapte. Dar în hol era liniște. Niciun zgomot în afară de bâzâitul liniștit al motoarelor, care se auzea dinspre cala vaporului. Lui George îi plăcea foarte mult zgomotul acela. Îi amintea de greierii din pădure, pe timpul nopții. De fapt, stând acolo singur, își aminti de nopțile de acasă când dădea fuga în pădure, pe când Papa. și cu Phoebe dormeau. Ieși pe ușă, îngândurat. Se întrebă de ce Papă era mereu supărat pe el și de ce nu era mai silitor la școală. "
