Am supravietuit atacurilor din 11 septembrie 2001

Am supraviețuit atacurilor din 11 septembrie 2001 - Lauren Tarshis Nimic nu este mai important pentru Lucas, pe lângă fotbalul american, decât Benny: prietenul tatălui său, pompier și fost mare fotbalist.
Citește tot rezumatul cărții Am supravietuit atacurilor din 11 septembrie 2001... El l-a învățat pe Lucas să joace și tot el îl ajută să se antreneze. Așa că, în ziua în care părinții lui Lucas decid că fotbalul e prea periculos și vor să-l retragă, Lucas trebuie să îi ceară ajutorul celui mai înflăcărat susținător al său. Fără să stea prea mult pe gânduri, Lucas nu se mai urcă în autobuzul școlii, ci ia trenul spre oraș. În New York e o zi însorită de toamnă. Dar, la scurt timp după ce Lucas ajunge la stația de pompieri, totul se schimbă... și nimic nu va mai fi vreodată la fel. Când lovesc dezastrele, se nasc eroii. Fragment din carte: "Era o vreme când tata se așeză pe patul lui să-i povestească ce planuri are pentru următoarea aventură. În unele nopți, o așteptau pe mama sa adoarmă și se strecurau la subsol să lucreze la Seagrave. Tata și Lucas formau o echipă — ei doi. Dar apoi s-a întâmplat incendiul de la depozit. Trecuseră deja doi ani de la incident, însă amintirile erau încă vii — soneria care sunase în miez de noapte, șeful și unchiul Benny stând în ușă, mirosind încă a fum. Lacrimile mamei. Apoi imaginea tatei, învelit în bandaje, palid de durere. Lucas știuse dintotdeauna că serviciul tatălui său era periculos. Uneori, în zilele libere, tata îl ducea pe Lucas la secția de pompieri. Lucas îl ajută la diverse munci — spală mașină, pregătea masă de prânz, verifică furtunurile. Dar cel mai tare îi plăcea să stea cu ceilalți la masa mare și rotundă din bucătărie asculte pe băieți povestind despre incendiile pe care le-au stins. Pentru Lucas, erau niște supereroi. Pătrundeau în clădiri cuprinse de flăcări portocalii și fum negru, înecăcios. Foloseau topoare ascuțite ca să spargă ferestre, să dărâme pereți și să doboare uși. Cărau oamenii pe scări încinse ca un cuptor și se lăsau pe frânghii de la zeci de metri înălțime. Incendiile pe care le stingeau erau mai rele și mai îndărătnice decât orice răufăcător din jocurile video sau monstru din filme. Dar abia după incendiul de la depozit a înțeles Lucas ce-i poate face focul unui om în carne și oase, un om ca tatăl său. Tata nu vorbise niciodată despre ce i se întâmplase în depozitul acela. Lucas știa doar că muriseră patru pompieri și că tata se arsese rău în urma unei explozii. După atâta timp, tata tot mai avea pe brațe cicatrici ridate, de un roșu aprins, ca un hamburger crud. Însă incendiul acela avusese asupra tatei și alte urmări, mai rele decât arsurile. Nu mai zâmbea atât de des și nu mai râdea din toată inima. Devenise un om tăcut. În unele zile, tata abia scotea două vorbe. Avea o privire de parcă mintea îi era în altă parte — probabil se strecură, printr-un nor de cenușă, înapoi în depozitul acela. " Citește mai puțin...