Iti scriu din Mont i Real

    Scrisori din trecut. Scrisori pentru viitor. Scrisori către sine. Scrisori către tine. Scrisori din inconștient. Scrisori pentru prezent. Poveștile autorului ne amintesc de "Iubirile caraghioase" ale lui Kundera, iar arhitectura textului ne poartă parcă de la psihoza "Spumei zilelor" a lui Boris Vian, până la "Elefantul a dispărut" al lui Murakami și înapoi la lumea iubirii ce nu va mai fi, din "Scrisorarul" lui Mihail Șiskin.
Citește tot rezumatul cărții Iti scriu din Mont i Real...     În 2008, Mihnea Urs a decis să treacă Atlanticul, pentru a ajunge în orașul idolului său din copilărie, Leonard Cohen. Acolo, în Montréal, a studiat performance theatre la Concordia University. în 2012 a publicat romanul "Cu capul în Non".     "Îți scriu din Mont i Real" este cel de-al doilea roman al său.      Fragment din volum:       “Se pune Yannek primul să stea în cap. Hopa sus, hopa sus, nu reușește defel să-și azvârle picioarele în sus din poziția aia. Îl apuc de trening să-l trag, nimic, cade la loc cu vârfurile în podea. Mă uit în jur la ceilalți. Individul numit Mathew stătea lat pe burtă gâfâind, iar Prince Charming stătea doar în creștet, fără mâini, și se învârtea cu viteză. Zic către Yannek: „Ia-ți avânt tare, că nu pici, te prind eu pe partea asta". Chestia cu prinsul și cu încrederea nu merge deloc în școala asta. De ce zic asta? Pentru că împinge asta, băi, tată, în podea cu atâta vână, că tot ce am mai văzut a fost călcâiul lui și apoi am simțit izbitura strașnică drept în fața mea. Duc năucit mâna la nas, o iau plină de sânge. Colegele se întorc speriate ca cloștile și nu pricep de ce sunt plin de sânge și asta e pe jos trântit încă. „Ne-am bătut", explică serios Yannek, în timp ce se ridica, astfel încât momentul de nedumerire să mai persiste. Iată, sunt din nou centrul atenției și al OMG-urilor din cauza vătămării corporale personale.     „I'm OK, I'm OK, I'll be back", strig eu ieșind în fugă către baie. Yannek nu dădea niciun semn de remușcare, stătea doar și râdea ca un Butthead, când toți erau consternați și îngrijorați de nasul meu spart. Mai mult decât toți era îngrijorată Sandrine, o quebecoasă înaltă, slabă, cu o figură lungă și cabalina. Tot restul zilei s-a interesat de starea mea și mi-a oferit șervetele și emoții. Cu Sandrine am tot interacționat eu, căci din toată curtea asta de cloști, această barză silfida cu trăsături clare și dinți lungi m-a tot inspirat într-un fel aparte. Dar acum, că interacțiunea a fost între mâna ei ținând un șervețel și buza mea sângerandă, pupilă mi-a pulsat mai cu pasiune privind-o.” Citește mai puțin...