Generalul aviator inginer Gheorghe Negrescu

    Generalul Gheorghe Negrescu a fost o fire modestă, un om cu mare moralitate, un bun creștin și un intelectual răsat, dar și un luptător dârz, care n-a cedat în fața presiunilor de tot felul.
Citește tot rezumatul cărții Generalul aviator inginer Gheorghe Negrescu... La toate aceste calități s-a adăugat un optimism nedezmințit, pe care el însuși îl caracteriza astfel: „În toate momentele grele ale vieții mele am luptat, n-am disperat, chiar dacă succesul n-a fost imediat… Lumina a învins întotdeauna. Mai sunt nori, dar se vor risipi, mai sunt greutăți, dar prin muncă și cinste vor fi traversate.” (Valeriu Avram)     Fragment din volum:       “Capitularea Franței după 42 de zile de luptă a avut grave repercusiuni și asupra României, provocând o adevărată derută în cercurile politice din țara noastră. Implicațiile însă erau mult mai grave. Câtă vreme raporturile politico-militare dintre Franța și URSS erau normale, apărea că puțin probabilă o agresiune din Răsărit. Acum, însă, dispăruse și această ultimă speranță. Evenimentele care au urmat la scurt timp aveau să confirme această aprehensiune. În cursul nopții de 26 iunie 1940, URSS a adresat guvernului român cunoscută „Nota ultimativă" prin care se cerea în mod categoric cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Momentul 26 iunie 1940 a marcat începutul unui șir de alte lovituri date suveranității și integrității teritoriale a Statului român. Politicienii și conducătorii armatei au cedat, fără să încerce organizarea unei rezistențe armate minime. La Consiliul de Coroană din 27 iunie 1940, ora 12:00 „generalul Ilcuș — ministrul de Război — e de părere că nu ne putem bate decât acolo unde avem șanse de victorie, întocmai ca și șeful Marelui Stat-Major (generalul Tenescu)..."     Cu toate că România era amenințată de vecinii săi, inamici tradiționali, URSS și Ungaria, la care s-a raliat și Bulgaria, menirea armatei și aviației era să apere țara de agresori. Primii care au dezertat în fața agresorului au fost comandanții armatei române și aeronauticii. La Consiliul de Coroană din 27 iunie 1940, aceștia au prezentat cifre mincinoase, trunchiate, privind dotarea aviației militare. În ziua ultimatumului bolșevic, Aeronautică militară română dispunea de 531 de avioane, din care 245 erau de luptă. Generalul adjutant Florea Tenes, șeful Marelui Stat-Major, a raportat că armata română avea în serviciu 80-100 de avioane. Oare de ce prezentase o cifră mai mică? Mai mult ca sigur că a făcut jocul unor politicieni trădători și, raliindu-se cu acești nevrednici, și-a asumat răspunderea.     În rândul opiniei publice românești s-a produs o mare consternare în ziua de 3 iulie 1940, când a început retragerea armatei și a instituțiilor din Basarabia și nordul Bucovinei." Citește mai puțin...