Anotimpul iubirii

Tragicul accident care-i răpește Anamariei familia, o transformă dintr-o tânără plină de viață și eminență studentă la Drept, într-o ființă închisă și plină de amărăciune. Plecarea lui Adrian pe frontul din Irak îl face să devină dintr-un băiat rebel și într-o permanentă stare de nemulțumire, într-un bărbat adevărat, dar plin de cicatrici sădite adânc în suflet și tatuate pe corpul lui puternic.
Citește tot rezumatul cărții Anotimpul iubirii... Întâlnirea dintre Adrian și Anamaria, scoate la iveală sentimente pe care ambii le-au ținut ascunse între zidurile ridicate din teama de a nu suferi. Iubirea lor nu ține cont de legi. "...ți-am oferit doar răgazul necesar pentru a-ți da seama că, fără mine, viața ta este goală, așa cum este și a mea, fără tine." Fragment din carte: "Deși era târziu în noapte, se hotărî că o baie fierbinte ar putea să o ajute să mai scape de încordarea și suferința pricinuită de pierderea sufletului ei. Căldura începu să-i cuprindă trupul și își lăsă încet capul pe marginea căzii. Relaxarea era și o binecuvântare, și un blestem totodată. Mintea începu să-i zboare înapoi în timp. Pe vremea când avea o familie fericită. Tatăl ei, mama ei, sora ei cea mică și băgăcioasă. Un zâmbet ușor îi ridică colțurile gurii la amintirea surorii ei urmărind-o peste tot pe unde se ducea. Diferența de zece ani între ele. Fusese un copil plin de energie, tot timpul încercând să-i facă pe plac, pentru a o lua cu ea la întâlnirile din oraș cu fetele de sâmbătă seara. Închise ochii strâns când îi reveni în minte cearta lor stupidă dinaintea plecării familiei ei în acea vacanță teribilă din Thailanda. Se certaseră pentru că ea nu voise să plece împreună cu ei. Avea de gând să participe la toate petrecerile organizate de studenții rămași în campus. Și, mai mult de atât, ținea minte clar când spusese că era timpul ca ei să o lase în pace cu grija lor excesivă și superprotecția. Până în momentul când primise telefonul care-i dăduse viața peste cap. Ce proastă și superficială fusese! Lovi cu pumnul în apă, aceasta făcând valuri și revărsându-se peste marginea căzii, împroșcând totul în jurul ei. Tremurul o cuprinse, deși corpul ei era înfierbântat de la apă fierbinte. Când simți că durerea era prea greu de suportat, ieși din cadă luând pe ea doar halatul fin din mătase de culoare albastru marin, pe care-l primise de la Mihai, de ziua ei. Fusese cadoul lui pentru ea, pentru că ea nu-și cumpără niciodată lucruri sofisticate. Îl strânse tare în jurul ei pentru a-și crea stratul de protecție împotriva tuturor. " Citește mai puțin...