Cand literatura comparata pretinde ca se destrama Vol.1

   „Traversând trei secole, meandrele literaturii comparate se (re)așază greu pe un făgaș unanim acceptat, ceea ce nu-i tocmai rău. Un astfel de parcurs e simptomul unui laborios proces de autodefinire: de la studierea „relațiilor literare internaționale”, situate, în buna tradiție a fondatorilor, într-o perspectivă istorică, până la constituirea unei poetici comparate, a cărei necesitate și legitimitate sunt clamate astăzi.
Citește tot rezumatul cărții Cand literatura comparata pretinde ca se destrama Vol.1... Comparatismul se alimentează dintr-o serie de „întâlniri”, „schimburi” între literaturi și între domenii de studiu. Totuși, chiar flexibilitatea sa - disponibilitatea de continuă asimilare și adaptare - face ca problema unei „metodologii” comparatiste riguroase, întemeiate pe o teorie coerentă, să rămână încă deschisă. Contribuțiile lui Étiemble, Munteano, Marino, între alții, dezvoltate în jurul conceptelor de „invariant” și „constanța” literară, conturează astfel, încă de la mijlocul secolului trecut, un program de cercetare întru totul actual, apt să asocieze studiile literare și cele interculturale, literatura comparată și antropologia (inter)culturală. Readucând în atenție, cam în aceeași perioadă, relațiile „intersemiotice” ale literaturii cu artele, Jakobson prefigura, la rândul lui, studiile mulți- și intermediale de astăzi, chiar intersectarea acestora din urmă cu domeniul extins al literaturii comparate, așa cum este ea înțeleasă în lume, la ora actuală, ca un domeniu interdisciplinar și – cum altfel – intercultural.” (Autoarea)      Cuprins: „Cum poți să fii persan”?   Partea întâi. Frontiere (inter)disciplinare în literatura comparată: interculturalitate și „transpunere intersemiotică”     Conservatori și reformiști     Invariantul, un „concept-cheie” în comparatismul literar și studiile (inter)culturale     „Influență” sau „dependență”. Traducere, adaptare, „transpunere intersemiotică”     Traducerea ca „transpunere” creatoare. Însemnări pe marginea unei traduceri de C. D. Zeletin: Baudelaire, L'Horloge     Comparatism și interculturalitate     Europa, un proiect intercultural     Interculturalitate și pedagogia diferențelor     Proiectul intercultural în spectacolul (post)modern     Plurilingvism, interculturalitate, intertextualitate   Partea a doua. „Vârstele eroice” și invarianții eposului. Continuitate (inter) culturală eurasiatică     Eposul la „vârsta eroică”     Eposul homeric și Orientul Apropiat (invarianții și variabile)     Filiație sau omologie?   Partea a treia. Nici bine, nici rău, ci amândouă. Invarianți ai imaginarului dualist(oid) și gnostic     I. Reprezentare lingvistică și invariant mitic: două ipoteze. Reminiscențe idiomatice ale cosmogoniei dualiste și antropogoniei htoniene     II. Homo aestheticus, homo fausticus: „cazul” Leverkuhn și ereziile modernității (Goethe, Thomas Mann)     III. „Străini", „venetici", outsideri: despre exil și alte lucruri nu tocmai marginale     III. 1. Străină malefică. De la Medeea la Laura Brown     III. 2. „Străinul" lui Camus, gnosticii și „cavalerul resemnării"     III. 3. Avatarii „zeului străin": Penteu tebanul și Aschenbach al lui Thomas Mann     III. 4. Un „cavaler al resemnării" valah. Soren Kierkegaard și Vintilă Horia     III. 5. „Halal de Graalul nostru!". Parsifal și Zevedei, cei „săraci cu duhul"     III. 6. Stultiferă navis: suciți, smintiți, marginali și alte spețe caragialiene     IV. O dilemă românească: unde malum? Imaginar dualist în literatura română modernă     V. Un cervantin New Age. Gnoza și deconstrucția transdisciplinară a ideologiei     V. 1. Vintilă Horia: intertext și transdisciplinaritate     V. 2. Persecutez Boece! Gnosticism vs. materialism vs. noua fizică     VI. De la Weltschmerz la kakia valentiniană. Personaje eminesciene în structura actanțială a miturilor dualist-gnostice Citește mai puțin...