Cand literatura comparata pretinde ca se destrama Vol.2

   „Această carte s-a născut dintr-un impas: acela de a răspunde pe cât posibil clar, într-un context teoretic, dar nu excesiv teoretizat, ce este și ce așteaptă de la noi și de la ea însăși «literatura comparată».
Citește tot rezumatul cărții Cand literatura comparata pretinde ca se destrama Vol.2... De la cercetătorii în domeniu, de la studenții filologi și, de ce nu, de la cititorii de plăcere, care fac uneori comparatism fără să știe: ridică ochii din pagină și, intrigați de un déjà-vu, țintuiesc scrutător, detectivistic, raftul de cărți din față; ciulesc urechea la un «nu știu ce s un nu știu cum» care face ca muzica lui Jacques Brel ori Leonard Cohen, revărsată peste zgomotul străzii, din radioul de la bordul mașinii, să se potrivească minunat cu versurile care curg odată cu ea; ori descoperă pe neașteptate ca romanele lui Jules Verne, citite în adolescență, au devansat tehnologia de secol XIX, prefigurându-l pe următorul. Derivată dintr-un curs de literatură comparată pentru studenții filologi, această carte vizează în Continuare publicul și finalitatea inițiale. întrebarea de la care pleacă ea este «cum poți să fii persan» în contextul contemporan al științei literaturii - «cum poți să fii comparatist» în vremuri de criză, de criză a disciplinei vreau să spun.” (Autoarea)     Cuprins: Partea întâi. (Pre și post)fetele textului: inter, meta, para, hiper, arhi     Dialogism, polifonie, intertextualitate     Strategii intertextuale în Moartea la Veneția     Intertextualitatea, o „relație triunghiulară": Eneida, Creanga de aur, Muntele vrăjit     O poetică a reminiscenței. Povestea secolului, de Macondo și de singurătate     Prometeu forever: titanism și demitizare     a. „Tâlharul sublim". Variațiuni clasice pe tema libertății: Eschil, Shelley     b. Nietzsche via Gide: Prometeu rău înlănțuit sau filosofia „marelui stil"   Partea a doua. Intertext și (meta)teatru. (Anti)Poetică și discurs autoreferențial   2.1. Cehov et alii     O poetică a intertextului: Vișniec, Cehov, Beckett     Dublul T și ambiguitățile poeticii lui Cehov: realism ori simbolism?     L'air du temps. Reminiscențe de imaginar dualist     Intertextul cehovian. Hamlet ă la russe   2.2. Teatrul ca metateatru. Cântăreață cheală „se piaptănă în același fel", iar Lecția bate pasul pe loc     Frondă și clasicism     „Antiteatrul”, o poetică a nonfigurativului     Intertext a la Ionesco. Mesajul ratat și cuvântul străin     Lecția Lecției: practica lui Ionesco și Teoria lui Adorno     Afinități structuraliste?   Partea a treia. O poetică work în progress: spectacolul (post)modern. Contexte (extra)literare   3. 1. „Dedoxificare" și metadiscurs     Back to Zero     LAMUR     Postmodernism și compoziție live     Postmodernism și deep ecology     O Cameră cu mai multe chei și vedere spre psihodrama. Ritual interacțional, transgresarea normei     The Thing. Emoție și „distanța" brechtiană   3. 2. Spectacol multimedia, discurs intermedial     Romantism tehnologizat: embodied enescu mix     Exil. A partir de Benjamin Fondane     Signals of the Real. Poem dramatic și transpunere intermedială   3. 3. Noi și ceilalți, Ceilalți despre noi     Jurnale și citate interculturale     „România pitorească" remix: stand-up comedy și dans contemporan     O „grădină cu împrumut", un hai-ku nipono-peruan   3. 4. Retorica spațiului, o po(i)etica intimistă Citește mai puțin...