Mumia cu sapte degete

    Descoperirea unui sarcofag ce conține o mumie feminină extrem de bine conservată declanșează o serie de evenimente ce conectează lumea prozaică, contemporană, cu cea fabuloasă și magică a Egiptului antic.
Citește tot rezumatul cărții Mumia cu sapte degete... Regina Țera și-a pregătit minuțios revenirea la viață, cu 5.000 de ani în urmă, astfel că are nevoie doar de puțin ajutor de la un grup de britanici nesăbuiți pentru a deschide portalul de comunicare dintre lumi. Cheia este reprezentată de un rubin imens, în formă de scarabeu, pe care sunt inscripționate șapte stele. Într-o povestire trepidantă, amestec de roman polițist, de dragoste și de aventuri, suntem martorii acestui eveniment. și aflăm mai multe despre moarte și înviere, despre ritualurile magice asociate acestor evenimente, despre legătura dintre corpul material și cel astral. Romanul a fost cenzurat de către editorii englezi, care i-au cerut autorului să modifice finalul și să elimine din text un capitol (XVI), considerat prea esoteric. Vă oferim atât versiunea originală, necenzurată a romanului, cât și finalul alternativ, mult mai optimist și romantic.      Cuprins:     • I. Un apel în noapte • II. Instrucțiuni ciudate • III. De veghe • IV. Al doilea atentat • V. Alte instrucțiuni ciudate • VI. Suspiciuni • VII. Paguba călătorului • VIII. Găsirea lămpilor • IX. Nevoia de informație • X. Valea Vrăjitorului • XI. Mormântul unei regine • XII. Sipetul magic • XIII. Trezirea din transă • XIV. Semnul din naștere • XV. Ce a urmărit regina Țera • XVI. Puterile — Vechi și Noi (necenzurat) • XVII. Grota • XVIII. Îndoieli și temeri • XIX. Lecția lui Ka • XX Marele Experiment • Finalul inițial (1903) • Finalul alternativ (1912)      Fragment din roman:       “Pereții camerei de deasupra lăcașului propriu-zis al moartei și camera sarcofagului erau pline de inscripții. Toate aceste inscripții, cu excepția celor de pe stela funerară, erau colorate cu un pigment verde-albăstrui. Efectul, când era privită lateral și ochii cădeau pe fațeta verde, era acela de turcoaz indian, vechi și decolorat.     Am coborât în lăcașul mortuar cu ajutorul hamului adus cu noi. Trelawny a fost primul. Era un puț adânc, de peste șaptezeci de picioare, ce nu fusese niciodată umplut cu pământ. Jos, trecerea spre camera sarcofagului urcă pe un plan înclinat, care era mai lung decât de obicei. Nu fusese zidit.     Înăuntru am găsit un sarcofag imens din piatră galbenă. Dar n-am să ți-l descriu, căci l-ai văzut în camera domnului Trelawny. Capacul zăcea la pământ. Nu fusese cimentat și arată exact așa cum îl descrisese Van Huyn. Mai este nevoie să-ți spun cât de tulburați am fost când ne-am uitat înăuntru? Și totuși am avut un moment de dezamăgire. Nu puteam să nu mă gândesc cât de diferit trebuie să fi fost tabloul contemplat de călătorul olandez, când a privit înăuntru și a văzut mâna aceea albă așezată peste pânză care înfășură mumia. Este adevărat că o parte a brațului se găsea acolo, alb ca fildeșul.     Dar noi am simțit niște fiori pe care Van Huyn nu-i simțise!     Ciotul încheieturii mâinii era acoperit cu sânge uscat! Era ca și cum corpul ar fi sângerat și după moarte. Capătul crestat al încheieturii rupte avea rugozitați de sânge închegat. Printre ele, osul alb, ieșit în afară, arătă ca o piatră de opal. Sângele cursese în jos și pătase bandajele de culoare brună, de parcă ar fi fost rugină. Și aici se confirmă întru totul povestirea olandezului. Având o astfel de dovadă a corectitudinii sale, nu mai puteam pune la îndoială nici celelalte lucruri povestite de el, cum erau sângele de pe mâna mumiei sau urmele celor șapte degete de pe gâtul șeicului sugrumat." Citește mai puțin...