Dorinta

    Fiica ilegitimă a unui lord englez, Sian Jones a renunțat la originile sale pentru a trăi într-o comunitate de mineri din sudul Țării Galilor. Însuflețită de cauza lor, ea se hotărăște să accepte cererea în căsătorie a liderului unei mișcări revoluționare împotriva tiraniei proprietarilor englezi ai minelor din acea zonă.
Citește tot rezumatul cărții Dorinta... Însă principiile lui Sian sunt zdruncinate din temelii în clipa în care ea acceptă să fie guvernanta fiicei lui Alexander Hyatt, misteriosul marchiz de Craille, simbolul lucrurilor împotriva cărora ea și oamenii alături de care trăiește se revoltă. Nici prin gând nu îi trece vreo clipă că Alexander va reuși să-i schimbe toate concepțiile. El se arată înțelegător cu cauza muncitorilor de pe pământurile lui, este un tată iubitor și, în plus, dincolo de averea și de poziția lui, este un bărbat cu adevărat fermecător. Și, mai presus de toate, își oferă inima fără opreliști femeii care i-a luminat viața. Acum, prinsă între două lumi și între promisiunile și dorințele a doi bărbați, Sian se vede nevoită să facă o alegere care îi va influența iremediabil viitorul. O alegere ce nu poate fi făcută altfel decât în numele dragostei      Fragment din roman:       “Alex se întrebă în sinea lui dacă femeia aceasta avea să i se adreseze vreodată cu numele său cu titlul său. Dacă ar fi fost bărbat adevărat, ar fi stabilit niște reguli clare ale relației dintre ei chiar atunci. Femeia asta ar trebui să i se adreseze cu „domnule" dacă nu se îndura să rostească apelativul obișnuit, „milord". Era o dovadă de politețe simplă, pe care eticheta le-o impunea servitorilor. În visul lui, îi spusese „Alex", își aduse aminte pe neașteptate. „Alex", murmurase ea, întinzând brațele spre el, într-un gest de invitație plină de afecțiune. Totul fusese extrem de realist, Sian din vis avea același accent cântat ca Sian din realitate.     - Vă conduc sus, la Verity, rosti el cu o politețe rigidă, ca nu cumva Sian să poată intui ce se petrecea în mintea lui. I-a fost greu să adoarmă aseară. Parcă ziua de azi ar fi fost nici mai mult, nici mai puțin decât Crăciunul.     - Vai de mine, rosti ea, urcând treptele scării interioare în rând cu el.     - Avem niște cărți, spuse el, unele pe care i le-a cumpărat soacra mea, iar restul sunt rămase de când eram eu mic. Poate că, pe parcursul zilei, o să puteți să vă dați seama de ce aveți nevoie în materie de cărți și alte materiale. Poate veți face și o programă pentru materiile pe care aveți de gând să i le predați. Ea își dorește foarte mult să învețe limba dumneavoastră, dar asta, bineînțeles, va trebui să rămână în planul secund față de restul. Puteți să o învățați când faceți plimbări și vă jucați, nu într-o manieră formală.     - Da, spuse ea. O să învețe mai ușor așa.     Alex vorbi mânat de un impuls de moment:     - La patru o să luați ceaiul cu mine, în salon. La momentul respectiv, să-mi dați o listă cu ce aveți nevoie și un plan general cu ce aveți de gând să faceți. Astăzi Verity o să-și bea ceaiul în camera ei.     - Prea bine, răspunse Sian, oprindu-se în fața ușii de la camera lui Verity, către care o ghidase el." Citește mai puțin...