Marchiza de Pompadur

Într-o zi din anul 1744, Jeanne Poisson, o tânără fermecătoare, se întâlnește din întâmplare cu regele Louis al XV-lea, poreclit Cel Mult Iubit, aflat la vânătoare în apropiere de Versailles.
Citește tot rezumatul cărții Marchiza de Pompadur... În aceeși zi, află cine este tatăl ei natural; mai târziu va trebui să se sacrifice pentru a-l salva, fiind obligată să se căsătorească cu hidosul Henri d'Etioles, vărul ei, pe care nu-l iubește. Destinul face ca Jeanne și regele să se întâlnească din nou, iar idila celor doi este urmărită de mai multe personaje. Trădări, comploturi, capcane, intrigi, toate se țes în jurul frumoasei Jeanne d'Etioles care va deveni marchiza de Pompadour. Continuarea aventurilor poate fi urmărită în volumul Rivalul regelui. Fragment din cartea "Marchiza de Pompadur" de Michel Zevaco "Domnul Jacques   Îl rugăm pe cititor să binevoiască a se întoarce cu noi în piața Saint-Germain-l'Auxerrois, în chiar clipa în care, după ceremonia căsătoriei, Jeanne ieșea din biserică și, văzându-l pe Ludovic al XV-lea în balconul Luvrului, leșină în brațele lui Tournehem și, în sfârșit, clipa în care cavalerul d'Assas, sprijinit de un copac, asistă disperat la această dublă scenă. La zece pași de el se găsea un bărbat care, pierdut în mulțimea de gură-cască, nu scăpase niciun detaliu din tot ceea ce am povestit. Bărbatul văzuse apariția regelui și tresărise. O văzuse pe Jeanne aruncând o privire neliniștită și îndrăgostită spre balcon și pumnii săi se încleștară cu o imperceptibilă mișcare de furie iute reprimată. Și atunci privirea îi căzuse pe cavalerul d'Assas. Cu o rapiditate de excepție, ce constituia una din marile forțe ale acestui necunoscut, studiase acea încântătoare și loială fizionomie, atât de frumoasă, de tânără și dureros de disperată. Citise pe fața lui ca o carte deschisă iubirea cea mai pură, curajul cel mai nesăbuit, disperarea cea mai îngrozitoare. Și surâse... un surâs palid și trist!... „Ia te uită!... murmurase el, iată o nouă carte în joc, pe care nu contam... Haide, totul se poate aranjal... Să nu mai pierdem timpul!..." Cu pălăria în mână și surâsul pe buze, se îndreptă spre cavaler... Dar în acel moment văzuse năvălind zbirii poliției și începu să se retragă pe nesimțite... cavalerul fu arestat, aruncat în trăsură care-l va duce în îngrozitoarea hrubă a Bastiliei. Bărbatul se întoarse foarte dezamăgit și-l văzu pe contele du Barry care discuta cu însuflețire, cu voce joasă, cu locotenentul general de poliție, domnul Berryer. Constată că privirea contelui du Barry urmărea vehiculul care-l ducea pe cavaler." Citește mai puțin...