Mihai Zamfir este profesor la Facultatea de Litere a Universității București, specialist în stilistică, istorie literară și literatura comparată. A debutat în 1962, la 21 de ani. în perioada 1966-1967 urmează un stagiu de specializare în Franța, la Universitatea din Nișă, sub îndrumarea profesorului Pierre Guiraud.
În 1970, devine doctor în Litere cu teza Proză poetică românească în secolul al XIX-lea (coordonată de Șerban Cioculescu). Un timp este profesor la Universitatea din Lisabona (1972-1975). În 1975, înființează secția de limbă și literatura portugheză de la Universitatea București. În perioada 1970-1972 este consilier în Ministerul Învățămîntului. După Revoluția din decembrie 1989, în perioada 1990-1993, deține funcția de subsecretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării. În perioada noiembrie 1997 — mai 2001 este Ambasador al României în Portugalia. Între 2007 și 2012 este Ambasador al României în Brazilia. A publicat numeroase sinteze de specialitate și romane. Această carte, a cărei a două ediție apare la trei decenii după prima, a avut fără voia ei un destin ciudat. În caseta editorială a primei ediții se menționa că dată a bunului de tipar 27 noiembrie 1989, iar volumul ar fi trebuit să se afle în libraru peste cîteva zile, la finele lui noiembrie 1989. Dar nu s-a mai aflat. Din cauză că în textul studiilor apăreau nume de autori devenite între timp odioșa și necitabile, cartea a fost oprită în tipografie. Dacă peste o lună de zile nu s-ar fi întîmplat ceea ce s-a întîmplat, exemplarele deja tipărite ar fi mers la topit. Revoluția din decembrie 1989 a însemnat pentru milioane de români șansa vieții lor; pentru cartea intitulată Din secolul romantic a însemnat salvarea, certificatul de supraviețuire. (Mihai Zamfir)
