Șerban Foarță este un elegant maestru de balet al arabescurilor lingvale, un magician care dă relief paginilor, cuplând barbar sonurile și tâlcurile, limbajul arhaic și livrescul, ludicul empatic și fouette-ul cuvântului în jurul axei sale (în ideea panglicii Mobius).
Textura fină configurează semnificații nebănuite, naturalețea straturilor periferice (cu parfum de psaltire păgână) împletindu-se cu rafinamentul erudit, iar virtuozitățile de jazz-man fiind pe cât de dezinvolte, pe atât de artificioase, poetul pierzându-se între propriile construcții ca Dedal în Labirintul său. Exercițiul exhibiționist developează goliciunea absolută a literaturii: limbajul produce (nu reproduce!) lumi și sensuri, într-o apocrifă arta performativă, între bâlciul … plinătăților carnavalești și ascetismul monahal al pedantismului unui preot al cărții.
