În anii de început ai celui de-al Doilea Război Mondial, la bordul unui pachebot ce se îndreaptă spre Buenos Aires, călătorii descoperă că printre ei se află un campion mondial la șah pe nume Czentovic.
Talentul de șahist al jucătorului, fiu al unui luntraș sărac dintr-un sătuc slav, e dublat de o lipsă de educație apropiată de grosolănie. Printr-un anume concurs de împrejurări, Czentovic ajunge să se înfrunte pe tabla de șah cu un grup de călători de pe vas, pe care îi învinge cu ușurință. Atunci însă intră în scenă, cu totul surprinzător, un personaj straniu, al cărui trecut recent este legat de jocul de șah într-un mod tulburător și sumbru, ce implică o confruntare cu anchetatorii gestapoviști ai Reichului nazist. Ideea de „joc al minții” capătă astfel o semnificație mult mai amplă, iar înfruntarea ce se prefigurează pe pachebot e doar ecoul alteia, una teribilă. Traducere de Mariana Bărbulescu Fragment din cartea "Jucătorul de șah" de Ștefan Zweig "McConnor îl ascultă. La următoarele mutări între cei doi a început un du-te-vino pe care noi, ceilalți, nu-l înțelegeam - deveniserăm de mai multă vreme niște simpli observatori. După vreo șapte mutări și un timp mai lung de gândire, Czentovic a ridicat privi-rea și a declarat: - Remiză. O clipă tăcerea a fost deplină. Dintr-odată se puteau auzi vuietul valurilor și muzica de jazz de la radioul din salon, fiecare pas de pe punte și șuierul ușor, discret, al vântului care pătrundea pe la îmbinările ferestrelor. Nici unul dintre noi nu respira: totul se întâmplase prea brusc și eram cu toții de-a dreptul speriați de situația incredibilă, de faptul că acel necunoscut reușise să-și impună voința în fața campionului într-o partidă deja pe jumătate pierdută. McConnor se lăsă pe spate cu o smucitură și respirația ținută până atunci țâșni de pe buzele lui într-un ,Ah!" fericit. Eu, în schimb, îl studiam pe Czentovic. Încă de la ultimele mutări mi se păruse că fata lui pălise. Dar știa să se stăpânească. Își păstra rigiditatea aparent nepăsătoare și, în timp ce a înlăturat cu o mână calmă piesele de pe tablă, a întrebat, ca într-o doară: - Domnii doresc și o a treia partidă?"
