Hippie

În noul său roman autobiografic, Paulo Coelho reînvie visul de iubire și pace universală al generației hippie de la începutul anilor 1970. Paulo, un brazilian de 23 de ani care își dorește să devină scriitor, străbate lumea în căutarea libertății și a sensului profund al existenței.
Citește tot rezumatul cărții Hippie... La Amsterdam o întâlnește pe Karla, o tânără olandeză care își așteaptă însoțitorul predestinat pentru a ajunge în Nepal. Drumurile lor se încrucișează în Piață Dăm, unde hotărăsc să plece împreună cu legendarul Magic Bus, urmând o bine-cunoscută rută hippie. Călătoria lor prin Europa marchează începutul unei povești de dragoste și al căutării de sine. La Istanbul, Paulo trece printr-o serie de experiențe inițiatice care îi dau posibilitatea să descopere valori și principii ce-l vor ghida întreaga viață. Hippie, romanul în care Paulo Coelho întrețese aventură, filozofia și întâmplări semnificative din propria tinerețe, este o carte importantă și relevanță pentru vremurile în care trăim. Traducere și note de Simina Popa Fragment din romanul Hippie, de Paulo Coelho "Tânără de lângă el s-a oprit, a cumpărat flori și, în loc să le țină în mână, a făcut două buchetele, unul i l-a pus lui în păr, și unul și l-a pus ei. Gestul acesta, departe de a părea ridicol, era un mod de a sărbători micile victorii ale vieții, așa cum grecii își elogiau cu milenii în urma învingătorii și eroii – în loc de aur, coroane de lauri. Chiar dacă ajungeau să se ofilească și să dispară, nu apăsau prin greutatea lor și nu aveau nevoie de pază de durată, precum coroanele regilor și reginelor. Mulți dintre cei care treceau pe stradă aveau flori în păr, ceea ce făcea ca totul să fie mai frumos. Oamenii cântau la fluier, la vioară, la chitară, la sitar indian - părea o coloană sonoră alcătuită de-a valma, dar care se armoniza în mod natural cu străzile orașului fără trotuare, pline de biciclete: timpul învârtindu-se când mai încet, când mai rapid. Lui Paulo îi era teamă că mișcarea mai rapidă se va impune și visul se va sfârși curând. Pentru că el nu se afla pe o stradă, ci într-un vis în care personajele erau din carne și oase, vorbeau în diverse limbi, se uitau la femeia de lângă el și surâdeau în fața frumuseții ei, ea le întorcea zâmbetul, iar el simțea o împunsătură de gelozie, repede înlocuită de mândria de a fi el cel ales s-o însoțească. Unii vindeau tămâie, alții brățări, geci colorate probabil făcute în Peru sau în Bolivia, iar lui îi venea să le cumpere pe toate, pentru că toți îi zâmbeau și nu erau nici enervanți, nici insistenți, ca vânzătorii din magazine. Dacă el cumpără ceva de la ei, poate îi ajută să mai rămână încă o noapte, încă o zi în paradis - deși știa că toți, absolut toți, se descurcau și puteau să supraviețuiască în această lume. Paulo trebuia să economisească cât mai mult și să descopere cum să trăiască în acel oraș până când biletul de avion începea să cântărească mai greu în borseta prinsă cu elastic în jurul brâului, pe sub pantaloni, anunțându-l că e timpul, că trebuie să iasă din vis și să se întoarcă la realitate. " Citește mai puțin...