Alchimistul ed.2018

Alchimistul ed.2018. Ediție aniversară de 30 de ani - Paulo Coelho De la apariție, Alchimistul a fost tradus în 81 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vânzări și a schimbat nenumărate vieți.
Citește tot rezumatul cărții Alchimistul ed.2018...   Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din întreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea și înțelepciunea ei, este povestea unui pastor andaluz pe nume Santiago care își părăsește casa din Spania, aventurându-se în deșertul egiptean pentru a găsi o comoară îngropată în Piramide. Nimeni nu știe care este comoara sau dacă Santiago va avea puterea să depășească obstacolele întâlnite în drumul prin deșert. Dar ceea ce începe ca o călătorie în căutarea unor bunuri lumești se transformă treptat în descoperirea comorii ascunse înlăuntrul său. Plină de culoare, evocatoare și profund umană, povestea lui Santiago este o mărturie etern valabilă despre cum ne putem schimba urmându-ne visele și despre cât este de important să ne ascultăm inima.   Paulo Coelho stăpânește secretul Alchimiei literare. - Kenzaburo Oe, Premiul Nobel pentru literatură Traducere de Gabriela Banu Carte recomandată de Iulia Badea-Gueritee în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din volumul "Alchimistul" de Paulo Coelho: ""Când timpurile se grăbesc, și caravanele aleargă”, reflectă Alchimistul când văzu sute de oameni și animale intrând în oază. Oamenii strigau după nou-veniți, praful acoperea soarele deșertului, iar copiii țopăiau agitați la vederea străinilor. Alchimistul îi zări pe șefii de triburi cum se apropiau de Conducătorul Caravanei cu care statura îndelung de vorbă. Dar nimic din toate acestea nu-l interesau pe Alchimist. Văzuse atâta lume venind și plecând, dar oaza și deșertul rămâneau neschimbate. Văzuse regi și cerșetori călcând acel nisip care-și schimbă forma tot timpul, din cauza vântului, dar rămânea același pe care-l cunoscuse de copil. Dar și așa nu reușea să-și domolească, în străfundul inimii, o tresărire din fericirea de a trăi pe care orice călător o simte când, după atâta pământ galben și cer albastru, îi apare înaintea ochilor verdele curmalilor. „Poate că Dumnezeu a făcut deșertul pentru ca omul să poată zâmbi la vederea curmalilor", gândi el. Apoi se hotărî să se concentreze asupra unor lucruri mai practice. Știa că în acea caravană venea un bărbat pe care trebuia să-l învețe o parte din tainele lui. Semnele îi spuseseră asta. Încă nu-l cunoștea pe acel om, dar ochii lui experimentați aveau să-l recunoască cum îl vor vedea. Spera să fie cineva la fel de capabil ca și ucenicul lui precedent. „Nu știu de ce lucrurile astea trebuie să fie transmise prin viu grai", gândea el. Nu că lucrurile ar fi fost chiar secrete; Dumnezeu își revela cu mărinimie secretele tuturor făpturilor. Nu găsea decât o singură explicație: lucrurile trebuiau să fie transmise astfel pentru că erau alcătuite din Viața Pură, iar acest fel de Viață cu greu ar putea fi captată în picturi sau cuvinte. Căci oamenii rămân fascinați de tablouri sau cuvinte și termină prin a uita Limbajul Lumii." Citește mai puțin...