Istoria Baroului din București. Ediția a II a, revăzută și adăugită Din inițiativa și cu susținerea conducerii de azi a Baroului București, publicam o nouă ediție, cea de a II-a, cu unele adăugiri, a Istoriei Baroului din București, ca un semn de prețuire a trecutului profesiei și de marcare a Centenarului Marii Uniri (1918), la înfăptuirea căreia avocații au adus o contribuție importantă.
Se dorește a se readuce, astfel, în memoria slujitorilor barei, cu precădere a tinerilor care îmbrățișează această nobilă profesie, repere ale tradițiilor naționale în domeniu, spre cunoașterea unei remarcabile pagini de istorie judiciară și națională, importantă în construirea și afirmarea culturii profesionale și sublinierea apartenenței naționale. Deși atât de des utilizat și reprezentând o „instituție” atât de respectată din toate timpurile și pretutindeni, termenul barou este arareori definit în dicționare și, respectiv, înțeles în adevăratele sale sensuri. Într-un articol din Gazeta tribunalelor (de vineri, 31 ianuarie 1864) găsim următoarele explicații: „Barou se numește locul în jurul parchetului, închis printr-o bară de lemn unde sant băncile advocaților ce au a discuta și a apăra o cauză. Acest cuvânt se întrebuințează și în înțelesul de ordinul avocaților. Baroul este pentru avocați ceea ce în antichitate era tribună pentru oratorii Romei. El este câmpul unde se dezvăluie toată puterea elocinței judiciare spre a face să triumfe justiția și adevărul” (D.C. Heraclide). - Prof. univ. dr. Mircea Duțu
