Temeiuri juridico-institutionale ale Romaniei Mari

Înfăptuirea României Mari a avut ca premisa esențială afirmarea principiului naționalităților drept norma fundamentală a organizării internaționale și ca bază definitorie actele de exercitare a dreptului la autodeterminare – din 27 martie/9 aprilie de la Chișinău, 14/28 noiembrie din Cernăuți și 18 noiembrie/1 decembrie 1918 de la Alba Iulia –, de către românii din ținuturile rămase în afara României moderne fondată la 1859 și recunoscute internațional prin tratatele de pace de la Paris și împrejurimi din 1919-1920.
Citește tot rezumatul cărții Temeiuri juridico-institutionale ale Romaniei Mari... Fundamentele instituțional-juridice ale consolidării operei astfel desăvârșite au fost, înainte de toate, unificarea legislativă, unitatea înfăptuirii justiției în limba română, crearea marii universități naționale (prin „romanizarea” și integrarea celor din Cluj și Cernăuți), consolidarea rolului Academiei Române ca for cultural al românilor de pretutindeni, construirea unei reprezentative științe a dreptului și culturi juridice românești și desfășurarea în acest sens a unei cercetări științifice pertinente și substanțiale. Acești piloni originari ai statului național unitar român continuă și astăzi a constitui reperele fundamentale ale dezvoltării națiunii române într-o Europă a integrării și o lume a globalizării. - Mircea Duțu   Volumul Temeiuri juridico-instituționale ale României Mari, întocmit de prof. Mircea Duțu, reprezintă o lucrare-reper în contextul evenimentelor și creațiilor dedicate manifestărilor ocazionate de aniversarea Centenarului Marii Uniri, realizată cu multă erudiție și o înflăcărată dăruire, ce amintesc de exemplul iluștrilor înaintași care au năzuit și făptuit pentru atingerea idealului unității naționale a românilor și dezvoltarea conștiinței și culturii naționale românești. Totodată, prezența carte se edifică și ca o lucrare de referință pentru Istoria statului și dreptului românesc, prin faptul că vine să surprindă prin ce formidabile încercări a fost nevoie a se trece și cu câtă greutate s-a reușit acest lucru, dar și de câtă dăruire și pricepere, abnegație și jertfă de sine din partea atâtor generații de înaintași a fost nevoie pentru construirea eșafodajului juridico-instituțional și cultural al statului național care, în ciuda unor amputări și rapturi teritoriale suferite ulterior momentului înfăptuirii Marii Uniri de la 1918, dar și a experimentului comunist, astăzi poartă în continuare numele de România. În sensul celor de mai sus, este evidențiată importanța procesului de unificare legislativă pe întreg teritoriul țării, menit să reflecte particularitățile cadrelor de desfășurare ale vieții socio-economice și politice autohtone și profilului cultural al națiunii române, precum și primordialitatea rolului jucat de Academia Română și universitățile românești pentru înfăptuirea acestui deziderat. Și, din perspectiva experiențelor trecute, prin prisma actualelor tendințe destructurante pe care le poartă cu sine globalizarea în ceea ce privește eșafodajul juridico-instituțional al statului național, dublate de efectele de omogenizare și uniformizare aferente proceselor de integrare supranațională, lucrarea de față vine să semnaleze nevoia acută de prezervare și consolidare a unei culturi juridice și științe a dreptului autohtone, cu un profil național bine conturat, care să nu își renege apartenența la sistemul de drept continental romano-germanic, cu rădăcini în antichitatea română și influențe bizantine, actualizat în modernitate pe filiera franceză ca sistem de drept neolatin. Numai așa se poate prezerva o cultură instituțională specifică și un sistem de drept în acord cu particularitățile națiunii române, care să reziste tendințelor monopolizante ale dreptului de sorginte anglo-saxonă și să se poată încumeta la a interacționa cu acesta în sensul realizării unei hibridizări cu rol de actualizare a specificului autohton în condițiile globalizării, evitând disoluția până la pierderea specificului și subordonarea completă, fapt ce ar echivala în cele din urmă cu însăși disiparea profilului cultural al națiunii române. Pe această ultimă coordonată, prezenta carte se constituie și ca un manifest pentru consolidarea și dezvoltarea culturii juridice și științei dreptului românești, propunând și, totodată, asumând prin autorul său, în calitatea acestuia de director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, continuarea și dezvoltarea proiectului de cercetare, culegere, îngrijire și publicare a izvoarelor scrise ale dreptului românesc, inițiat în trecut sub cupola Academiei Române de către Acad. Andrei Rădulescu. - Mihai-Bogdan Marian Citește mai puțin...