O carte densă, în care Vintilă Mihăilescu a îndesat, cu grijă însă, atît gîndurile lui, fiind el însuși propriul său psihanalist, cît și tot ce a căutat (cu o ambiție demnă de cel mai onest și harnic cercetător) să știe încercînd să înțeleagă ce sînt viața, boala și moartea.
O întreprindere la care nu s-ar fi angajat dacă nu ar fi avut ghinion – căci boala este un mare ghinion, care l-a adus în situația de a pătrunde într-un univers complicat, inedit: spitalul. Pe care, dincolo, dar și în paralel cu autoanaliza lui, a încercat să-l vadă, să-l descifreze cu ochii observatorului social, evidențiind relații dictate de statutul celui spitalizat, de reacțiile sale, dar și de mecanismele de apărare – ale lui și ale celor care-l înconjoară, familie, prieteni, doctori, colegi de suferință. Această carte, care ne privește pe fiecare dintre noi, este scrisă de cineva care s-a uitat fix și încăpățînat în ochii vieții și, plecîndu-se elegant în fața misterelor ei, aduce un minunat omagiu condiției umane. - Aurora Liiceanu
