Marea la 2 Mai și Vama Veche. Acuarelă. Volumul 2 Exprimându-se într-un limbaj tot mai inconfundabil, în care se simte o tensiune ce transmite întregului spațiu optic vibrația profundei participări la traducerea motivului în imagini, Aurelia Stoie Mărginean ne face din nou părtași la trăirile sale.
Prolifica fără limite, temându-se parcă să nu piardă nimic din universul care i se așterne în fața ochilor, notând cu febrilitatate prin vârful pensulei pământuri și azururi, păduri și ape și aburi și ceața și apusuri și adâncuri și înalturi, într-un ritm infinit în care alternează deschisul luminos al zilei cu sumbrul amurgului, frigul albastru al iernii cu ocrurile coapte ale verii, artista simte organic peisajul, pe care îl desprinde din ordinea cosmică a lumii și ni-l prezintă „corectat de zvâcnirile sângelui” cum spune Blaga. Profunda să participare afectivă în actul traducerii motivului în imagine, se manifestă în sensul investirii obiectului sau scenei reprezentate cu sensuri aparținând propriului univers de sensibilitate, într-o unitate poetică între lumea exterioară și cea lăuntrică. De aceea, strigătul de alarmă legat de temă din păcate atât de actuală, a salvării naturii, este cu atât mai eficient și ajunge mai sigur în atenția noastră când este exprimat de un artist sensibil prin creația sa… - Veronica Bodea Tatulea, Muzeul de Artă Brașov, mai 2000
