Filosofia ca terapie

Doar dacă vi se pare că totul în jurul vostru se prăbușește, că nimic nu mai are sens, ca minciuna și adevărul sunt totuna, iar binele a îmbrăcat haina răului. Doar dacă vi se pare că zilele sunt mereu aceleași, iar viața nu mai are gust, că oamenii sunt la fel, fără haz, ignorând miezul tare al existenței lor.
Citește tot rezumatul cărții Filosofia ca terapie... Doar dacă vi se pare că întrebările sunt inutile, iar răspunsurile obositoare și fără efect, că umanitatea n-a mai fost niciodată atât de dezorientată și de ieșită din minți. Doar dacă vi se pare că sunteți singurul individ confuz, dar conștient de confuzia în care trăiește, atunci ar trebui să citiți această carte, pentru a avea acces la neliniștile, întrebările și soluțiile vechilor greci. Din Cuprins: ◊ Unde ne sunt magistrii? ◊ Filosofia cinică: mod de supraviețuire într­o lume standardizată ◊ Plăcerea ca datorie sau ca terapie?! ◊ Stoicismul: singura cale de a­i suporta pe alții ◊ Scepticismul - exerciții de neîncredere ◊ Perplexitați comune, soluții diferite Fragment din cartea "Filosofia ca terapie" de Emil Stan "Filosofia cinică: mod de supraviețuire într-o lume standardizată   Filosofia ca terapie   David Armeanul sistematizează mai multe definiții ale filosofiei, așa cum se desprind acestea din studiul vechilor greci; având în vedere scopul nostru, două definiții ne rețin imediat atenția: „filosofia este asemănare cu divinitatea, pe cât îi stă omului în putință" (David, 1977, 137v) și „filosofia este medicină sufletelor, iar medicina este filosofia trupurilor." (David, 1977, 138r). Amândouă definițiile trimit la filosofie ca mod de viață, ca arta de a-ți conduce bine viața, ceea ce înseamnă un mod reflectat, dubitativ; de fapt, întâlnim aici două presupoziții implicite: una se referă la natura umană ca la o realitate perfectibilă și la posibilitatea (mai tare, datoria) intervențiilor rațional-ameliorative din partea individului; să mai amintim aici că, deși în principial oricine își poate conduce în mod consient viața, practic nu reușesc decât aceia care se dedică practicării artei filosofiei; cealaltă presupoziție se referă la natura filosofiei, care trebuie percepută ca un instrument de intervenție ameliorativă asupra vieții individului și nu ca o reflecție abstractă asupra unor probleme fără relevanță pentru viața cotidiană a acestuia." Citește mai puțin...