Monstrii din oameni

Trei armate intră în Noul Prentisstown, fiecare hotărâtă să le distrugă pe celelalte. Todd și Viola sunt prinși la mijloc, fără nicio șansa de scăpare.  Bătălia începe, dar cum ar putea ei să-i pună capăt? Cum să spere că va fi pace când au atât de puține resurse? Iar dacă războiul scoate la iveală monștrii din oameni, ce viitor sumbru se arată? Dar apoi o a treia voce intră în luptă, pregătită să se răzbune… Încheierea electrizantă a mult premiatei Trilogii Pe tărâmul haosului, Monștrii din oameni e un roman înduioșător despre putere, supraviețuire și urmările devastatoare ale războiului.
Citește tot rezumatul cărții Monstrii din oameni... "Captivant, palpitant, cu un ritm amețitor… Deznodământul perfect al unei trilogii impresionante." - The Independent on Sunday "Profund uman și cu totul magnific." - The Guardian Patrick Ness s-a născut în 1971 într-o bază militară unde tatăl său era sergent instructor. A locuit în Hawaii până la 6 ani, apoi încă zece ani în statul Washington. A studiat literatura engleză la University of Southern California. În 1997 i-a apărut prima povestire în revista Genre și de atunci n-a mai renunțat la scris. „Măcar 1 000 de cuvinte pe zi – orice s-ar întâmpla."  În 2008 a publicat Vocea pumnalului (Editura Trei, 2015), prima carte pentru tineri care i-a adus faima internațională, urmată de celelalte două părți din trilogia Pe tărâmul haosului și de romanele Chemarea monstrului (Editura Trei, 2015) și More Than This (2013). A scris și literatura pentru adulți: The Crash of Hennington (2003), Topics About Which I Know Nothing (2005), The Crane Wife (2014).     Fragment din romanul "Monștrii din oameni" de Patrick Ness:     “[Violă]     — Am crezut că ai fost lovit, rostesc eu lăsându-mi capul în palme. Am văzut una dintre armele acelea izbind un cal și călărețul lui și am crezut că erai tu. Am crezut că te-au omorât, Todd, îl privesc obosită și tremurând.     El deschide brațele, mă lipesc de pieptul lui și mă ține strâns în timp ce plâng. Stăm lângă un foc pe care Primarul l-a aprins în piață, unde noua tabără este ridicată de armata care a rămas mai puțin de jumătate după atacul focurilor rotitoare.     Atacul care s-a oprit după ce eu am lansat o rachetă.     Am pornit în galop pe Ghindă imediat după explozie, călărind prin piață și strigând numele lui Todd până l-am găsit. Era acolo, cu Vacarmul încă șocat și chiar mai încețoșat după altă bătălie, dar viu.     Viu.     Cineva pentru care eu am schimbat întreaga lume.     — Și eu aș fi făcut la fel, îmi spune Todd în minte.     — Nu, nu-nțelegi. Îi zic și mă trag puțin îndărăt. Dacă ei te-ar fi rănit, dacă te-ar fi omorât..., înghit un nod mare. I-aș fi ucis absolut pe toți.     — Și eu aș fi făcut la fel, Viola, repetă el. Fără maca să gândesc de două ori.     Îmi șterg nasul cu mâneca.     — Știu, îi spun. Dar oare asta nu ne face periculoși?     Chiar și prin ceață, Vacarmul lui degajă o senzație de derută.     — Ce vrei să spui?     — Bradley repetă întruna că războiul nu poate fi transformat în ceva personal, zic eu. Însă eu i-am târât în războiul ăsta din cauza ta.     — Până la urmă trebuiau să facă ceva, dacă sunt măcar pe jumătate atât de drăguți pe cât spui tu...     Glasul meu crește.     — Dar nu le-am lăsat de ales...     — Termină.     Și mă strânge iarăși în brațe.     — Totul este în regulă? întreabă Primarul, apropiindu-se de noi.     — Șterge-o, zice Todd.     — Dă-mi voie cel puțin să-i mulțumesc Violei...     — Am zis...     — Ea ne-a salvat viețile, Todd, rostește el stând nițel prea aproape. Printr-o singură și simplă acțiune, ea a schimbat totul. Nu-ți pot spune cât de mult apreciez asta.     Și eu încremenesc realmente în brațele lui Todd.     — Lasă-ne singuri, îl aud pe Todd rostind. Imediat!     Urmează o pauză, apoi Primarul spune:     — Foarte bine, Todd. Dacă ai nevoie de mine, voi fi acolo.     Îl privesc pe Todd când Primarul se îndepărtează.     — Dacă ai nevoie de mine?     Todd ridică din umeri.     — M-ar fi putut abandona să mor acolo. I-ar fi ușurat situația dacă eu n-aș mai fi fost în preajma lui. Dar n-a făcut-o. M-a salvat.     — A făcut-o cu un motiv, zic eu. Și nu cred că era un motiv bun.     Todd nu răspunde, ci se mulțumește să se uite spre Primar, care vorbește cu oamenii lui, dar ne privește și pe noi.” Citește mai puțin...