Versetele satanice - Salman Rushdie, ediția 2017 Controversatul roman Versetele satanice i-a adus lui Rushdie Premiul Whitbread, o nominalizare la Premiul Booker și o condamnare la moarte a cărei amenințare încă mai stăruie asupra scriitorului.
Polemicile legate de posibilele conotații blasfematorii ale cărții au pus uneori în umbră discuțiile legate de meritele literare ale textului și de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contemporane britanice. Dar Versetele satanice e de fapt un roman superb despre dezrădăcinări de tot felul, despre moșteniri care trebuie sau nu acceptate, despre măști, straturi de identități și istorii. Este în egală măsură o carte a regăsirilor și una a afirmațiilor, o poveste fascinantă, plină de personaje fabuloase dintr-o lume aflată la granița dintre iluzie și realitate. În sinea mea a existat întotdeauna o luptă corp la corp între «acolo» și «aici», între ispita rădăcinilor și cea a drumului. În această înfruntare dintre cei dinăuntru și cei din afară, m-am obișnuit să mă simt concomitent în ambele tabere. Acum am ajuns de partea acelora care, prin preferințe, fire și circumstanțe, pur și simplu nu aparțin. Această neapartenență – la care mă gîndesc că la o dezorientare, o pierdere a Orientului – este acum patria mea artistică. - Salman Rushdie Interzis în India încă înainte de publicare, genialul roman al lui Salman Rushdie înscenează o luptă a Binelui cu Răul într-un decor plin de fantezie și savoare. Șirul de povesti alegorice din care este compus cheamă la o revizuire radicală a tuturor prejudecăților legate de natură divină și umană, iar limbajul în care sînt redate acestea este la fel de bogat și de dens ca o tapiserie medievală. - Publishers Weekly Un șuvoi narativ de o inventivitate inepuizabilă, cînd comic, cînd furios, înfățișînd viața omenească în toate contradicțiile ei. Un roman incendiar, atît prin îndrăzneala verbală, cît și prin autenticitatea psihologică. - Newsday Versetele satanice este o carte care își are locul alături de marile alegorii ale identității din literatura universală, precum Călătoriile lui Gulliver, Candide sau Viața și opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman. - The New York Times Book Review Traducere din limba engleză și note de Dana Crăciu Fragment din cartea "Versetele satanice" de Salman Rushdie: "Reîncarnarea a fost întotdeauna unul din subiectele preferate ale lui Gibreel - care era de cincisprezece ani cea mai mare vedetă din istoria cinematografului indian -, chiar dinainte de momentul când a învins „miraculos" Virusul Fantomă, cel despre care toată lumea a crezut că îi va pune capăt carierei. Cineva ar fi trebuit să-și dea seama - deși nimeni n-a făcut-o - că în clipa în care avea să-și revină, va reuși, căsăzicemasă, acolo unde microbii dăduseră greș și va părăsi viața pentru totdeauna cu o săptămînă înainte de a face patruzeci de ani, dispărînd - puf!, ca într-o scamatorie - din senin. Primii care i-au observat dispariția au fost cei patru membri ai echipei pe care o avea la studioul de echipă responsabilă de scaunul cu rotile. Cu mult înainte de a se îmbolnăvi, își făcuse obiceiul de a se lăsa transportat de pe un platou pe altul pe marea întindere a studiourilor D.W. Ramă de această mînă de atleți rapizi și de încredere, pentru ca un om care face pînă la unsprezece filme „simultan" trebuie să-și conserve energia. Ghidați de un cod complex de linii, cercuri și puncte, pe care Gibreel și-l amintea de pe vremea copilăriei sale, petrecută printre legendării transportatori de prînzuri din Bombay (o să revenim la ei mai tîrziu), cărăușii îl purtau de la un rol la altul, livrîndu-l cu aceeași punctualitate și precizie cu care tatăl său livrase cîndva mîncărurile. După fiecare filmare Gibreel se întorcea pe scaun și era dus în mare viteză spre următorul platou, pentru a fi iarăși costumat și machiat, și i se dădeau replicile pe care le avea de spus. - A face carieră cinematografică în Bombay, le-a spus el celor din loiala sa echipă, e mai degrabă un fel de cursă de scaune pe rotile, cu câte o oprire sau două pe parcurs."
