De la SSI la SIE

    Autorul abordează istoria complicată a Securității prin prisma cercetătorului și realizează o lucrare aprofundată și bine documentată fără a specula pe marginea informațiilor. Un demers academic temerar, această carte vine în continuarea publicării a sute de documente, studii de caz și lucrări memorialistice pentru a oferi o perspectivă unitară și academică asupra spionajului românesc.
Citește tot rezumatul cărții De la SSI la SIE...     Volumul își propune o familiarizare a cititorului tocmai cu elementele esențiale pentru înțelegerea universului spionajului românesc din perioada regimului comunist, începând cu structurile organizatorice și cu oamenii care au condus aceste structuri, trecând prin modalitățile de selectare și antrenare a personalului și încheind cu prezentarea succintă a câtorva direcții de acțiune și cazuri cu valențe exemplificatoare.     • Evoluția organizatorică a spionajului românesc • De la revoluționarii de profesie la activistul de partid. Șefii spionajului între 1948 și 1989 • Oamenii construiesc spionajul și spionajul construiește oamenii! • Din culisele operațiilor secrete: intelligence, poliție politică, dezinformare și propaganda, spionaj economic... sunt titlurile capitolelor în care autorul analizează spionajul românesc în perioada 1948-1989.       Fragment din volum:       “Odată cu desființarea ȘȘI și integrarea domeniului informațiilor externe și a contraspionajului în atribuțiile Securității, politica de cadre a suferit o serie de schimbări. Astfel, în cadrul Direcției I, structura succesoare a componentei de informații externe a ȘȘI, au fost trimiși oameni tineri provenind nu numai din fabrici, ci și de pe băncile școlilor. Era vorba, în primul rând, de tineri absolvenți ai unor școli de ofițeri al MApN sau ale MAI, uneori cu un scurt stagiu în unități militare, dar și de absolvenți ai facultăților cu profil tehnic sau umanist. De asemenea, integrarea ȘȘI în Ministerul Afacerilor Interne a facilitat transferul unor ofițeri din alte direcții ale acestui minister către posturile neocupate din direcțiile de informații externe și de contraspionaj, considerându-se că experiența dobândită de aceștia în munca informativă din alte domenii le va permite o mai rapidă asimilare a tehnicii informative specifice. Totuși, așa cum am arătat în capitolele anterioare, necesarul de cadre pentru o structură de elită a Securității a reprezentat o problemă în continuare, oamenii potriviți fiind greu de identificat, astfel încât destule posturi au rămas neocupate.     Dincolo de problemă numerică, mult mai gravă era situația pregătirii profesionale și a gradului de cultura generală a ofițerilor. Deși la înființarea Direcției I, în 1951, Secretariatul CC al PMR elaborase o hotărâre prin care se prevedea repartizarea anuală a 40 de oameni cu o pregătire adecvată, patru ani mai târziu situația cadrelor din Direcția de Informații Externe era încă precară. Din cei 161 de ofițeri existenți, numai 19 aveau studii superioare, 59 urmaseră cursurile unor școli medii, iar 83 dintre ei erau absolvenți de școli elementare. Se pare că nici chiar cursurile elementare și medii nu fuseseră absolvite integral, deoarece la cursurile organizate în cadrul Centralei DIE fuseseră înscriși 34 de ofițeri pentru studii elementare și 85 pentru studii medii." Citește mai puțin...