Stanca Diavolului

Cavalerul Polypheme de Croustillac se urcă clandestin la bordul corăbiei La Licorne, care pleca spre Martinica. Spera să se îmbogățească în insule și mizează atât pe ospitalitatea coloniștilor francezi aflați deja acolo cât și pe abilitățile sale de a se remarca în societate.
Citește tot rezumatul cărții Stanca Diavolului... La un moment-dat aude însă vorbindu-se depre Barbă-Albastră o văduvă bogată care îngropase deja trei soți și trăia acum în fortăreața Morne-au-Diable (Stânca Diavolului). Face pariu cu el însuși că o va lua de soție... Fragment din cartea "Stânca Diavolului" de Eugene Sue: "Intendentul său venise primul în insulă, pentru a cumpăra o plantație magnifică și să se ocupe de construirea locuinței din Stânca Diavolului, situată la nord, în partea cea mai inaccesibilă și cea mai pustie din Martinica. După câteva luni, s-a aflat că noul locuitor și soția sa sosiseră. Unul sau doi coloniști, împinși de curiozitate, se aventurară în singurătatea Falezeu Diavolului; fură primiți cu o ospitalitate regală, dar nu au putut vedea pe stăpânii casei. La șase luni după această vizită, s-a aflat de moartea primului soț, moarte ce s-a întâmplat în timpul unei mici călătorii pe care cei doi soți o făceau la Terre-Ferme. După un an de absență și văduvie, Barbă-Albastră reveni în Martzinică cu un al doilea soț. Acest soț fu, se spune, ucis într-un accident, în timpul unei plimbări pe care o făceau, el și soția sa, pe jos; piciorul i-a alunecat și el a căzut într-una din prăpăstii ce sunt întâlnite frecvent în terenurile vulcanice din Antile. Aceasta era cel puțin explicația pe care soția să o avea pentru această moarte misterioasă. Nu se știa nimic sigur despre al treilea soț și moartea acestuia. Cele trei morți atât de apropiate, atât de fatale, zvonurile stranii care începeau să curgă despre această femeie treziră atenția guvernatorului Martinicăi, care atunci era domnul cavaler de Crussol. Acesta merse cu o escortă până la Stanca-Diavolului; ajuns la poalele muntelui împădurit pe a cărui culme se află casa de locuit, el întâlni un sclav mulatru care îi înmână o scrisoare. După ce a citit-o, domnul de Crussol părea cuprins de mirare; apoi dădu ordin escortei sale să-l aștepte și-l urmă singur pe sclav. După patru ore, guvematorul se întoarse cu ghidul său și reluă îndată drumul spre Sfântul Petru. Câteva persoane din escorta sa observară că era foarte palid și agitat. Din acest moment și până la moartea sa, care veni la trei luni de zile după vizita sa la Stânca-Diavolului, nu a fost auzit pronunțând vreodată numele Barbă-Albastră." Citește mai puțin...