Vraji in Savannah 1: Bariera

    Orașul Savannah este considerat o comoară a Sudului, un loc cu un trecut bogat și plin de culoare. Ba chiar magic… Pentru profani, Savannah își arată doar fața primitoare și generoasă.
Citește tot rezumatul cărții Vraji in Savannah 1: Bariera... Inițiații știu însă că, dincolo de șarmul provincial, există o lume în care vrăjitoria e respectată și temută și spiritele rătăcesc amenințătoare. Mercy Taylor cunoaște foarte bine partea supranaturală a orașului ei, pentru că face parte dintr-o familie foarte puternică de vrăjitori din Sud. Doar ea, Mercy, nu are nicio putere. Iar acum se trezește în miezul unui mister care-i poate distruge familia și poate elibera un secret întunecat ținut captiv sute de ani de vrăjitoarele din familia Taylor.       "In acest mystery urban, J.D. Horn imaginează o poveste complicată despre magie și misticism, cu eleganță și lirismul unui romancier experimentat." - Kathryn Leigh Scott, autoarea romanului Dark Passages       J.D. Horn a crescut în Tennessee și duce cu el o parte din locul acela peste tot pe unde călătorește în lume: de la Hollywood, la Paris și la Tokyo. A studiat literatura comparată, fiind pasionat în special de literatură franceză și rusă. De asemenea, deține o diplomă MBA în afaceri internaționale și a lucrat ca analist financiar înainte de a deveni romancier.        Fragment din romanul "Vraji in Savannah 1 Bariera" de J.D. Horn:     “Jilo s-a ridicat ca o leoaică rănită, cu capul sus și cu dinții la vedere.     — Să iei sângele lui Jilo? Crezi că poți pur și simplu să iei sângele lui Jilo?     S-a îndepărtat de tronul ei, micșorând distanța dintre noi până când am ajuns să stăm, practic, nas în nas.     — O, ești o adevărată Taylor. În clipa când te-ai văzut plină cu dulcea putere a unchiului tău, ți-ai croit drum până aici s-o ameninți pe Jilo. Dar ține minte un lucru, fața mea. Mâine, puterea asta a ta o să dispară și Jilo o să fie din nou cea mai tare. Stai și gândește-te bine înainte de a spune că vrei să iei ceva de la Jilo.     În adâncul ființei mele, știam că avea dreptate. Venisem la ea cu gândul să folosesc puterea lui Oliver ca s-o silesc să-mi facă pe plac dacă refuză s-o facă de bunăvoie. Adevărata Mercy, cea în pielea căreia aveam să mă trezesc în dimineața următoare, știa că ar fi făcut o greșeală. M-am uitat în adâncul ochilor lui Jilo.     — Îmi pare rău, am spus. Și nu fiindcă o să fii tu din nou stăpâna pe situație mâine. Îmi pare rău că te-am amenințat, că mi-a trecut prin cap să-ți impun ceva împotriva voinței tale, numai fiindcă am pe moment puterea de a o face.     Ea s-a uitat la mine ca și cum nu i-ar fi venit să-și creadă urechilor.     — Dumnezeu s-o aibă în pază pe muierea asta bătrână, dar lui Jilo îi plăci mai mult decât ar fi cazul.     Și-a ridicat mâna dreaptă în aer și în fața palmei i-a apărut un cuțit cu lama amenințător de ascuțită.     — Tre' să înțelegi că tot ce face Jilo face spre binele tău. A împins cuțitul în jos iute și cu pricepere, făcându-și o tăietură în palma stângă. Pe urmă mi l-a întins, cu mânerul înainte.     — Haide, e rândul tău.     Am strâns în pumn mânerul și am adus lama în fața palmei mele stângi. Și a rămas acolo; nu eram în stare să-i înfig vârful ascuțit în propria mea carne.     — Ai spus că tre' să-ți amesteci sângele cu al lui Jilo. Ai destul curaj ca s-o înfrunți pe Jilo, așa că n-ar trebui să-ți fie frică de-o mică tăietură.” Citește mai puțin...