„Teoreticienii de toate tipurile dau târcoale pașnicelor turme de istorici, care pasc pe bogatele pășuni ale surselor lor primare sau își rumegă publicațiile unii altora. Câteodată chiar și cel mai puțin combativ simte imboldul de a se confrunta cu atacatorii săi.
Nu se pune problema ca istoricii, prezentul autor aflându-se printre ei, sunt necombativi, cel puțin atunci când au de-a face cu scrierile celorlalți. Unele dintre cele mai spectaculare controverse academice au fost purtate pe câmpurile lor de luptă. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că cineva care a profesat vreme de cincizeci de ani a produs, în timp, reflecțiile asupra subiectului său care au fost adunate în această colecție de articole.” - Eric Hobsbawm Cuprins: Prefață Capitolul 1. Înăuntrul și în afara istoriei Capitolul 2. Sentimentul trecutului Capitolul 3. Ce anume ne poate spune istoria despre societatea contemporană? Capitolul 4. Privind înainte: Istoria și viitorul Capitolul 5. A făcut oare istoria progrese? Capitolul 6. De la istoria socială la istoria societății Capitolul 7. Istorici și economiști: I Capitolul 8. Istorici și economiști: II Capitolul 9. Partizanat Capitolul 10. Ce anume îi datorează istoricii lui Karl Marx? Capitolul 11. Marx și istoria Capitolul 12. Toate popoarele au o istorie Capitolul 13. Istoria britanică și Annales: o notă Capitolul 14. Despre renașterea narațiunii Capitolul 15. Postmodernism în pădure Capitolul 16. Despre istorie din jos Capitolul 17. Curioasa istorie a Europei Capitolul 18. Prezentul ca istorie Capitolul 19. Putem oare scrie istoria Revoluției Ruse? Capitolul 20. Barbaria: ghidul utilizatorului Capitolul 21. Istoria identității nu este suficientă Indice de nume Fragment din volumul "Despre istorie" de Eric Hobsbawm: “Nu doresc să-i plictisesc pe cei nonistorici dintre voi cu exemple din veacul al XIX-lea, dar hai să transpun un aspect al problemei în prezent. Am trăit, începînd cu 1950, în probabil cele mai masive transformări sociale și culturale înregistrate vreodată, și puțini sunt cei care pun la îndoială că ele derivă din dezvoltările economice și tehnico-științifice. Puțini vor pune la îndoială că ele sunt într-un fel interconectate - dacă preferați jargonul, ele formează un sindrom. Dar care este exact relația cu transformarea fundamentală a declinului rapid al țărănimii în afara unor părți din Africa și Asia, a crizei Bisericii Romano-Catolice, a apariției rock-and-rollului, a crizei mișcării comuniste globale, a crizei căsătoriei și a pattern-urilor de familie, a falimentului artelor de avangardă, a interesului oamenilor de știință în dezvoltarea istorică a universului, a declinului eticii puritane a muncii și a guvernării parlamentare, a tuturor ziarelor, a lui Financial Times de la Londra? Și care sunt interconexiunile dintre toate acestea? Atari chestiuni sunt enorm de interesante, enorm de importante și absolut enorm de dificile. Totuși, istoricii trebuie să-și încerce puterile în privința lor, din nou. Ei vor ajunge mai departe de Montesquieu - ar trebui să ajungă mai departe decât Marx. Există un al treilea set de probleme, mai aproape de interesele tradiționale ale istoricilor. Ce diferență fac - sau nu fac - experiența istorică, evenimentele și situațiile? Aceasta poate include întrebări relativ lipsite de importanță în legătură cu chestiuni privind rolul unui individ sau o decizie, precum „Ce s-ar fi întâmplat dacă Napoleon ar fi câștigat bătălia de la Waterloo?" Acestea, la rândul lor, pot include mai multe întrebări interesante, cum ar fi: din ce motiv istoria intelectuală a Germaniei și Austriei, în secolul al XIX-lea, a Angliei și Scoției în secolul al XVIII-lea erau atât de diferite, deși fiecare pereche de țări era similară din punct de vedere lingvistic și cultural.”
