După Negru de corb, un nou roman din seria Shetland în limba română Când o studentă la arheologie face o descoperire uluitoare care i-ar putea confirma atât teoriile proprii, cât și legendele sumbre care circulă printre localnici, echilibrul și așa îndoielnic al unei familii este distrus.
Să fie pură coincidență? Atmosfera claustrofobică este nemiloasă cu nervii tuturor. Bănuielile și acuzațiile nerostite atârna tot mai greu. Oamenii încep să vorbească despre răzbunarea unui norvegian care luase parte la operațiunea Autobuzul de Shetland care, în Al Doilea Război Mondial, făcea legătura între insule, Scoția și Norvegia ocupată de naziști. Jimmy Perez și Sandy Wilson trebuie să rezolve cazul cât mai repede pentru că lațul se strânge în jurul comunității. Dar cum cu toții sunt suspicioși, închiși și retrași, la fel ca bucata de pământ pe care trăiesc, ancheta e îngreunată la fiecare pas. Iar în ceața care cade peste Shetland stă la pândă un criminal… Fragment din romanul "Oase roșii" de Ann Cleves: “Perez se uită în urma lui Sandy în timp ce se îndepărta pe feribotul spre Londra și își zise că exact la fel se simțiseră și părinții lui când el, la doisprezece ani, fusese trimis de acasă, din Fair Isle, să locuiască la căminul liceului Anderson din Lerwick: se simțea răspunzător pentru singurătatea puștiului, de parcă l-ar fi abandonat. De câte ori îi sunase telefonul în ziua aceea se temuse că era Sandy, împotmolit undeva sau pierdut în oraș. Pe Berglund îl descoperi încă la Pier House Hotel. Părea că-și mutase domiciliul la masa de la geam și transformase locul în propriul său birou, dotat cu laptop și vrafuri de hârtii. - Ați auzit veștile despre Hattie? - Da, ce pierdere! Era o fată așa de talentată... Eu, personal, nu am înțeles niciodată sinuciderea. Era un soi de interes academic în glasul său, dar nicidecum regret autentic. - Lângă corpul ei se află cuțitul dumneavoastră. - Pe bune? Își ridică brusc privirea din computer. - Nu știam că-l pierdusem. Se cutremură dezgustat. - Îl vom reține ca probă. - Nici nu-l mai vreau înapoi, mă îndoiesc că o să-l mai pot folosi vreodată. - Când l-ați văzut ultima oară? - Nu-mi amintesc. Cu siguranță l-am avut ieri dimineață pe sit. Cred că l-am uitat acolo sau poate mi-a scăpat când m-am plimbat cu Hattie. - Ați văzut-o pe ea că l-ar fi ridicat? - Normal că nu, inspectore. Doar m-aș fi așteptat să mi-l dea înapoi, ce ziceți? Râse discret, de parcă nu-i venea să creadă prostia detectivului. Perez conduse de la Symbister la Lindby și apoi la conacul familiei Houston. Jackie era afară, spală geamurile camerei de zi și le lustruia cu atât de multă sârguință, încât te-ai fi așteptat să facă o gaură în ele cât de curând. Se întoarse brusc când își dădu seama că are companie. - Da, știu, zise ea. La următoarea furtună se vor acoperi din nou de sare. Dar e bine să ai priveliște, măcar o vreme. Toată lumea zicea că Andrew e nătărău că-și construiește casa aici, unde e atât de expusă, dar nu ne-ar plăcea să locuim mai jos. Ne place să avem marea și o bucățică de peisaj aproape de noi."
