Fulger albastru

Un nou roman din seria Shetland Detectivul Jimmy Perez și logodnica lui, Fran Hunter, plănuiesc să le facă o vizită părinților lui pe Fair Isle, cea mai îndepărtată insula locuită din arhipelagul Shetland, în nordul Marii Britanii.
Citește tot rezumatul cărții Fulger albastru... Dar scurta lor vacanță e distrusă în momentul în care în centrul de cercetare de la North Light are loc o crimă. Furtuna nemiloasă de toamnă care izbucnește izolează insula de restul lumii, lăsându-l pe Jimmy Perez fără ajutorul colegilor săi. Atmosfera claustrofobică de pe insulă devine și mai cumplită: e o comunitate mică, în care cu toții se cunosc între ei și își știu secretele murdare; dar oamenii sunt obligați acum să-și continue traiul în comun, să stea de vorbă și să mănânce împreună știind foarte bine că ar putea fi la masă chiar cu asasinul. Tensiunea atinge limite insuportabile. Cu toții au nervii întinși la maximum. Perez știe că e doar o chestiune de timp până când ucigașul va lovi din nou. Iar fulgerele spintecă în continuare cerul… „Dacă sunteți în căutarea unor romane polițiste excelente în stilul Agathei Christie, nu aveți altceva de făcut decât să o citiți pe Ann Cleeves.” Antonia Fraser, The Lady „Ann Cleeves a arătat că nordul Marii Britanii se poate lăuda cu locuri care te înfioară și care în materie de atmoferă sumbră le pot rivaliza cu ușurință pe oricare dintre cele propuse de scriitorii scandinavi… Capacitatea lui Cleeves de a îmbina o narațiune în stil clasic și migălos construită cu analiza psihologică profundă arată că este ea însăși o raritate.” Jake Kerridge, Telegraph „Este thriller­-ul suprem… Ritmul crește constant într-un crescendo violent și plin de suspans. Sfârșitul este complet neașteptat și șocant.” Sunday Express „Ann Cleeves a construit în mod inteligent un mister în stil tradițional (cu aluzii explicite la Agatha Christie) pe o insulă izolată, cu un număr mic de suspecți și foarte puține intervenții din afară, transformându-l într-o poveste plauzibilă, remarcabilă și modernă.” Maxine Clarke, Eurocrime Fragment din roman: "Perez stătea întins în dormitorul de oaspeți al părinților săi, fosta lui camera din copilărie. Lângă el, Fran dormea. Aranjamentele pentru dormit probabil că îi neliniștiseră pe părinții lui. Unul dintre dormitoare era foarte mic și, în clipa de față, găzduia computerul, un birou și un dulap imens de metal, pe care Mary îl recuperase când școala se descotorosise de el. Nu mai era spațiu nici măcar pentru un pat de campanie. Perez bănuia că părinții s-ar fi așteptat ca el să-și petreacă nopțile pe canapeaua din sufragerie. Tatăl său avea idei de neclintit despre moralitatea sexuală. Pe de altă parte, dacă existase într-adevăr vreo dispută pe această temă, Mary câștigase. Îi invitase în camera de la mansardă cu un aer triumfător. — Nu mai e cum o știai tu, nu-i așa, Jimmy? Perez observase că, într-adevăr, încăperea fusese transformată în cinstea sosirii lor. Patul dublu din mijloc era nou, la fel și draperiile cu model floral, care se asortau cu lenjeria. Două prosoape albastre mari erau împăturite cu grijă pe scrinul vechi. Își zise că mama lui începuse să urmărească emisiuni de redecorat case când vremea era prea aspră ca să-i permită să lucreze afară. Stând culcat și ascultând vântul care șuiera printre țigle, Perez își aminti de prima femeie cu care făcuse dragoste. Imaginea ei îi apăruse pur și simplu în minte, extrem de vie. Era o femeie în toată firea, în vreme ce el era încă un băiat. Numele ei era Beată — o studentă din Germania, membră în tabăra de practică organizată de Național Trust for Scotland. Vara, timp de o lună, tabăra preluase magazinul Puffin, un local vechi din piatră care vindea peste în sudul insulei. El avea șaisprezece ani pe atunci și se întorsese acasă pentru vacanța de vară. Ea avea douăzeci și unu. Era anul în care se făcuseră toate lucrările de construcție la North Haven și studenții țineau loc de muncitori, anul în care Kenneth Williamson venise la Springfield pe post de chiriaș. Într-o seară, la Puffin se organizase un grătar, iar Perez fusese invitat și el. Își amintea de sticlele de bere germană înșirate la umbra colibei și de mirosul de carne care se rumenea pe jar. Se așezase pe iarbă și stătuse de vorbă cu această femeie care, deodată, părea să se uite la el într-un mod bizar. Ea își închisese ochii pe jumătate și se legănase ușor, pierdută — i se părea lui acum — în propria ei fantezie erotică. — Am chef să înot, îi spusese ea și deschisese larg ochii. Unde pot să înot? Toți studenții erau deja beți turtă și cântau tot felul de bazaconii într-o limbă pe care el n-o putea înțelege." Citește mai puțin...