Caile intortocheate ale adolescentei

Căile întortocheate ale adolescenței. Cum să-ți îndrumi fiica prin cele șapte etape ale maturizării Cum reacționezi când fiica ta de 13 ani își dă ochii peste cap ori de câte ori vrei să deschizi o discuție serioasă? Ce faci cu adolescența ta dacă îți spune că merge la un chef nesupravegheat de adulți? Cât de îngrijorător este dacă fata ta refuză să mai mănânce, deși e, oricum, extrem de slabă? Cu o experiență de zeci de ani în consilierea adolescenților, psihoterapeuța americană Lisa Damour îi ajută pe părinți să înțeleagă mai bine de unde vin dezorientarea, închiderea și reacțiile neașteptate ale fetelor aflate în plină tranziție dinspre copilărie către vârstă adultă.
Citește tot rezumatul cărții Caile intortocheate ale adolescentei... Bazată o înțelegere empatică și pe sfaturi realiste, cartea este un ghid perfect pentru mamele și tații care vor să-și însoțească adolescentele prin cele șapte etape esențiale ale maturizării: de la contestarea autorității și pășirea în universul relațiilor romantice, la autoreglarea emoțiilor și la deprinderea abilitaților de a se descurca singure. Lisa Damour, psihoterapeuța specializată în consilierea adolescenților, este directoarea Centrului de Cercetări asupra Psihologiei Fetelor din cadrul Liceului "Laurel" din Shaker Heights, Ohio. Fragment din volumul "Căile întortocheate ale adolescenței" de Lisa Damour: “Cinci. Planuri de viitor Majoritatea copiilor și preadolescenților nu gândesc pe terme prea lung — și nici nu este nevoie. Pe la unsprezece-doispreze ani ne așteptam ca fetele să nu privească în viitor mai departe de proximele proiecte școlare sau de listele de invitați de la zilele naștere. Dar până spre sfârșitul adolescenței, totuși, fetele ar trebui să aibă obiective concrete și ar trebui să-și facă planuri pentru atingerea lor. Unele adolescente merg foarte repede pe această direcție de dezvoltare. Au o perspectivă neobișnuit de clară despre ceea ce își doresc să realizeze — făcând poate chiar demersuri, la șaisprezece-șaptesprezece ani, ca să înceapă pregătirea intensivă pentru medicină — dar acestea reprezintă mai degrabă excepția decât regula. De obicei, fetele nu sunt sigure de planurile lor de viitor și se răzgândesc adesea cu privire la ce vor să facă mai departe. Schimbările de planuri nu sunt o problemă atâta vreme cât fiicele noastre ajung la majorat cu speranțe pentru viitor și cu abilitățile de bază de care vor avea nevoie ca să-și împlinească speranțele. Nimeni nu se simte mai implicat decât tine în viitorul fiicei tale. O iubești și vrei să-i faci calea ușoară spre o viață împlinită. Dar probabil că ai constatat deja ca atunci când încerci să o ajuți să se gândească la viitor, ea poate fi indiferentă, când nu se opune categoric, îndrumării tale rezonabile. Mai mult decât atât, unele fete par să-și piardă interesul față de un obiectiv în momentul în care părinții le sprijină. De ce n-ar vrea o fată să accepte sfaturile bine-intenționate ale celor care le iubesc cel mai mult? De ce ar abandona visul de a deveni pictoriță exact atunci când părinții îi oferă în dar un curs de pictură? Pentru că, pentru majoritatea adolescentelor, impulsul către autonomie depășește orice altceva. Dorința de autonomie — de independență și autodeterminare — izbucnește cu foarte multă forță în timpul adolescenței. Acesta este un lucru bun și e semnul unei dezvoltări normale, sănătoase.” Citește mai puțin...