Cerber hăituit Zgârcită osie și strâmb Cum dintre raiuri nu s-ar bea Sta cocoțat pe-un soi de tâmp Ciolan de pasăre, sadea, Cerber „Mi-e foame, luna." — Zice el — și cu suspin Își mână capetele-n cer, Când dinspre Iad se lasă lin O coadă rece și de fier.
[...] Fragment din carte: " Lin Mi se-ntâmplă s-o iau razna prin timp Să mă. pierd într-o palmă de rai Și când liber mi-e părul să tip O, prea curgere aspră, mai stai! Mi se-ntâmplă să uit, să cobor Lângă somnul din tine, adormit idolatru, Să împart diminețile-n patru, Să le-azvârl în cearșafuri ușor... Când întinsă îmi pari inocența Respirată ca moartea prin unghere de crin Ori ca lemnul ce-și lăsă amintirile-n vin Îmi voi vinde uitarea secretă Pe-o secundă de dragoste, lin! "