Soarele umbrit

Protectoratul Kisua e la putere și Gujaareh nu are parte de o viață liniștită. Orașul viselor, în care pe vremuri domnea pacea, se confruntă cu violențe și coșmaruri: o boală misterioasă face ravagii în cetate, osândindu-i pe suferinzi să țipe în somn.
Citește tot rezumatul cărții Soarele umbrit... Prizonieri ai viselor întunecate și ai unor personaje malefice, abia așteaptă să se răzvrătească. Își pun speranța în doi proscriși: prima femeie primită în rândul zeițelor viselor și un prinț exilat, care-și cere dreptul dobândit prin naștere. Împreună, trebuie să țină piept ocupației kisuatiene și să dezvăluie sursa viselor ucigașe pentru ca orașul Gujaareh să supraviețuiască. „Cititorul nu poate pierde din vedere nimic, dacă nu vrea să rateze firele complicate ale poveștii. Soarele umbrit este o continuare extraordinară a romanului Luna ucigașă.“ - SFF World Fragment din romanul "Soarele umbrit" de N.K. Jemisin: "A Hanani părăsi Sala Împărtășitorilor, traversând curtea uriașă din inima Hetawei, îndreptându-se spre Sala Binecuvântărilor. Trecu pe lângă un Învățător și doi Ucenici cu brațele pline de pergamente, care o priviră lung și se puseră pe șoptit când ea se îndepărtă. Pe un butuc stătea o Santinelă bătrână, care o măsură din ochi. Ea dădu din cap, în semn de salut, și bărbatul îi întoarse gestul. Lui Hanani nu-i venea greu să ghicească ce se ascundea în spatele privirilor de care avusese parte întreagă dimineață. În zori, se alăturase unei rugăciuni dansante de grup și simțise de multe ori cum nenumăratele perechi de ochi o străpung. În sălile de baie, o parte dintre ucenici își feriseră privirea, ca să nu cadă asupra goliciunii ei. Nu toți Slujitorii Hetawei o credeau răspunzătoare pentru cele două morți. Știa asta. însă uităturile și șoaptele arătau că mulți o socoteau vinovată. Dacă nu s-ar fi simțit deja cumplit de descumpănită, pesemne că privirile ar fi doborât-o într-un sfârșit. Dar nimic nu întrecea în suferință pierderea lui Dayu. Sala Binecuvântărilor îi aduse puțină liniște, căci împărtășitorii erau mult prea ocupați ca să se uite la ea. Rândul petiționarilor se lungea mai mult decât de obicei, întrecându-l binișor pe al purtătorilor de zeciuială. Aproape toți cei din rândul petiționarilor aveau câte o suferință evidentă: un braț rupt înfășurat în cârpe, piciorul său capul bandajat. Cele mai multe răni fuseseră provocate de atacul barbarilor, își dădu ea seama, alături de accidentele obișnuite din timpul sezonului de recoltare și al vieții zilnice din oraș. Cei mai vătămați, precum soldatul tămăduit de Hanani cu o zi înainte, fuseseră primii îngrijiți, iar acum există destul timp și magie pentru restul. " Citește mai puțin...