Schimbarea la fata a Romaniei

„Am scris aceste divagații în 1935—36, la 24 de ani, cu pasiune și orgoliu. Din tot ce am publicat în românește și franțuzește, acest text este poate cel mai pasionat și în același timp îmi este cel mai străin.“ (CIORAN, 1990) Fragment din carte: "Dacă România vrea cu adevărat să-și croiască un drum în istorie, țară de la care poate învăța cel mai mult este Rusia.
Citește tot rezumatul cărții Schimbarea la fata a Romaniei... Întreg secolul al XIX-lea rușii au frământat, până la obsesie, problema destinului lor. Și deodată cu chinul lor teoretic, Rusia a pășit efectiv în istorie, pentru ca prin revoluție să se fixeze în centrul ei. Gândirea religioasă rusă, slavofilismul și occidentalismul, nihilismul, narodnicismul etc., toate s-au învârtit în jurul misiunii Rusiei. Komiakov, Ceaadaev, Herzen, Dostoievski, Aksakov, Danilevski sau nihiliștii Pișarev, Dobroliubov, Cernașevski, în soluții diferite, au încercat să rezolve aceeași problemă. Însăși mistica lui Soloviov pare o transpoziție teologică a Rusiei concrete. Este mai mult decât evident că Rusia a fost sortită unei meniri monumentale. De ce totuși evidenta aceasta a fost prilej de tortură pentru ruși? Tot secolul al XIX-lea rusesc vădește o conștiință tulburată și profetică, o adevărată isterie mesianică. Orice popor care intră în istorie, când celelalte sunt în maturitate, suferă de un dezechilibru provocat de inegalitățile de nivel istoric. Rusia se năștea la viață, după ce dormise — întocmai ca România — secole întregi. Nu i-a rămas altceva de făcut decât să ardă etapele. Ea n-a cunoscut Renașterea, iar Evul Mediu rusesc a fost întunecos, nespiritual. Însăși literatura, până la începutul secolului trecut, s-a remarcat doar prin fabuliști și creații moral-religioase. Plaga mare a Rusiei — ca și a noastră — a fost tradiția bizantină, suflul spiritualității bizantine, care altoit într-o cultură străină devine anchiloză, schematism abstract, iar pe plan politic și cultural, reacționarism organizat. Tot ce este gândire reacționară în Rusia secolului trecut continuă — conștient sau inconștient — filonul bizantin. Pe Pobedonostev — procurorul Sfântului Sinod, profet al inculturii maselor într-o țară de analfabeți — îl văd descifrând sensul istoriei după o icoană bizantină, iar nu după mersul soarelui, cum au făcut occidentalii, după o icoană bizantină, simbol al morții, al uscăciunii și al umbrelor. Nu există o viziune mai devitalizantă decât aceea care se degajează din arta bizantină, arta de ceruri obscure, de monotonie între sfinți, de inaderență la Eros. Și când te gândești că România a viețuit secole sub blestemul spiritului bizantin! " Citește mai puțin...