Marele pescar Vol.1

    Lloyd C. Douglas (1877-1951) s-a afirmat că unul dintre cei mai populari scriitori americani, deși a publicat primul roman după împlinirea vârstei de 50 de ani. Consacrat în memoria cititorilor prin extraordinarul roman Cămașa lui Hristos, el a reușit performanța de a-și dubla capodopera prin romanul Marele Pescar.
Citește tot rezumatul cărții Marele pescar Vol.1... Acțiunea cărții se desfășoară cu două decenii înaintea evenimentelor prezentate în precedentul roman, Cămașa lui Hristos.  Între paginile primului volum descoperim pe omul Simon din Betsaida, pescar iscusit care, care, ales de Isus pentru a fi unul dintre discipolii săi, pornește pe calea rezervată sufletelor curate. Deși la început este mai rezervat și sceptic, Simon ajunge să vadă cine este Iisus cu adevărat, iar din acest motiv primește numele de Petru, iar Iisus îi mărturisește că el va fi piatră pe care se va zidi Împărăția lui Dumnezeu. Dar până ca acest lucru să se împlinească Simon are de trecut încercări grele de natură sufletească. El va trebui ca dintr-un simplu pescar să renască un temerar urmaș al lui Hristos, să-l urmeze și mai presus de orice să creadă. O carte de o rară finețe care te va purta odată cu Simon pe un traseu inițiatic și care îți va redescoperi credința și importanța dragostei frățești dintre oameni.     Fragment din romanul "Marele pescar Vol. 1" de Lloyd C. Douglas:     “Crezu că aude o voce pe țărm și întoarse capul, clipind des, încercând să străpungă negura. Dar nu văzu nimic.     — Heei! Heei! strigă el cu mâna pâlnie la gură.     — Heei! se auzi vocea, dar Simon se întreba dacă nu cumva era ecoul propriului său glas; dar nu, nu semăna cu vocea lui.     Inima începu să-i bată cu putere în piept. Aștepta și ascultă, cu mâna pâlnie la ureche.     Zorile începeau să se ridice, trecând peste munți și revărsându-se deasupra mării. Scrută în continuare zarea prin ceața care se risipea, dar care încă mai învăluia țărmul și conturul vag al unei siluete ce se profila la marginea apei.     Străinul îi făcu semn cu mâna, iar Simon, după un moment de ezitare, îi răspunse cu același gest. Ici și colo ceața se ridicase de-a binelea și îl văzu din nou pe străin făcându-i cu mâna, strigându-l pe nume.     - Simon!     Nu mai încăpea nicio îndoială asupra acelui glas! Nu există niciun altul asemănător în lume și nici nu existase vreodată!     — Vin îndată! țipă Simon sugrumat de emoție. Își simea gâtlejul uscat și mâinile îi tremurau în timp ce cobora în bărcuța care se clătină deasupra apei. El era vâslaș iscusit, dar oricine l-ar fi observat acum ar fi gândit contrariul când i-ar fi văzut stângăcia și lipsa de îndemânare. Distanța părea mare, dar în cele din urmă ajunse și trase gâfâind bărcuța pe nisip.     Vlăguit de emoție, cu chipul crispat, se trezi buimăcit sub privirea calmă și prietenoasă a lui lisus. Simon se aruncă în genunchi. li simți mâinile făcătoare de minuni pe umerii săi încovoiați și imediat își zise că era aceeași senzație pe care o simțise când mâinile lor s-au atins acolo.... la Hammath.     Acum lisus îi vorbea liniștit, dar ferm.     — Simon, fiul lui lonaș, am nevoie de tine.     — Dar eu sunt un om păcătos, Stăpâne! mărturisi Simon copleșit.     — Eu tocmai pentru asta am venit, să-i salvez pe păcătoși, fiule, răspunse lisus.     — Cum te pot ajuta, Stăpâne? Nu sunt decât un pescar. Acum glasul lui Simon de-abia se auzea, sugrumat de emoție." Citește mai puțin...