Noaptea procesului și zilele ce au urmat Răstignirii și-au pus amprenta definitiv asupra cugetului apostolilor. Asupra lui Petru mai mult decât tuturor. Răpus de tristețe și frică, Petru fuge, lepădându-se nu numai de Iisus, dar și de sine, de identitatea sa apostolică.
Este momentul de cumpănă, războiul lăuntric între ușurința cu care îl iubea pe Iisus și ușurința cu care s-a lepădat de el. Petru se întoarce la malul mării, trăind ca simplu pescar pe barcă Abigail, cerând să fie strigat iarăși Simon. Totul se schimbă în momentul în care este vizitat de ceilalți Apostoli ce îi mărturisesc că Iisus este viu și că vrea să îi vorbească. Iisus îi descoperă lui Petru planurile Sale și îl povățuiește asupra viitorului. Marele Pescar, care își urmase până acum Învățătorul descoperind adevărata natură umană și învățând din greșelile sale, trebuie pe mai departe să pornească singur pe un drum pe cât de anevoios pe atât de periculos, urmându-și calea, propriile convingeri și propria credință. Este bătălia grea de care îi vorbise adeseori Iisus în care Petru nu mai contează, ci doar Cuvântul Domnului de care nu se va mai lepăda niciodată. Drumul trasat de Învățător și starea de permanentă așteptare a acestuia, dorința de a îl vedea din nou, îi vor da Marelui Pescar tăria necesară de a își deschide inima pentru a primi Sfântul Duh și de a călători departe tocmai în inima Romei unde va propovădui credința, va săvârși minuni și își va jertfi viața din dragoste pentru Hristos. Fragment din volumul "Marele pescar Vol. 2" de Lloyd C. Douglas: “Marele Pescar prelua imediat comanda. Cu voce lui răsunătoare, le ordonă să se așeze cât mai aproape laolaltă, în semicerc, cu fața la dună de nisip pe care se aflau lisus și discipolii săi. lisus nu se ridică să le vorbească până nu se potoli și ultimul om. Liniștea coborî în sfârșit asupra mulțimii în așteptare, când glasul său blând se revărsă asupra lor cu vorbe de mângâiere. El spunea că îi socotește ca pe o mare familiede frați și surori, istoviți și împovărați, care au venit la el pentru odihnă. Nu străini, ci bărbați și femei de același sânge, toți copiii Tatălui Ceresc; nu adunați laolaltă din dorința aprigă de răzbunare, ci înrudiți prin mila unuia față de celălalt... Și în timp ce glasul liniștit continuă, o minune era pe cale de înfăptuire: fiecare simțea că face parte cu adevărat din această mare familie și că putea conta pe cel de lângă el. Când lisus își încheia cuvântarea, umbrele munților de la răsărit se alungeau. Eliberată din vraja care o ținuse liniștită și neclintită, mulțimea începu să se miște, fiecare îndreptându-și spatele și respirând mai în voie. Și-acum? Trebuiau să plece? Le era foame. În oricare altă împrejurare, cei prevăzători, care își adusese cu ei hrană, nu ar fi ezitat s-o mănânce în prezența celor înfometați ca și ei, dar mai puțin prevăzători. Însă aproape nimeni nu îndrăzni să se atingă de bucățele aduse și fiecare îl privea pe celălalt, în tăcere, cu coada ochiului. Însoțitorii lui lisus discutau în șoaptă. L-au rugat și pe El să vină să se sfătuiască, după fetele lor se vedea că sunt tulburați. Dar lisus nu părea deloc îngrijorat de situația creată. — Dați-le de mâncare! — Cu ce să-i hrănim, Stăpâne? îl întrebară ei stânjeniți. Chiar dacă am avea cu ce să cumpărăm atâta hrană, n-am găsi de unde s-o procurăm. Cei aflați în apropiere își lungeau gâtul să deslușească mai bine ce discutau. Un băiețel, care auzise despre ce era vorba, se desprinse din mulțime și veni spre ei cu un coșuleț cu de-ale gurii, pe care-l înmâna lui lisus. Acesta mulțumi și, ridicându-l, se adresă oamenilor: — Acum vom avea hrană pentru cina noastră.”
Marele pescar Vol.2
- Autor: Lloyd C. Douglas
- An apariție: 2017 (vezi top cărți)
- Editura: ORIZONTURI
- Nr. pagini: 318
- Categorie: Literatura Universala
