Regizor de teatru, scriitor și eseist, Mihai Măniuțiu a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale" din București în 1978. De atunci, este regizor al Teatrului Național din Cluj, montând însă și în alte teatre importante din România și din străinătate (Belgia, Marea Britanie, Turcia, SUA), creațiile sale primind numeroase premii pentru Cea Mai Bună Regie, Originalitate și Cel Mai Bun Spectacol al Anului.
A realizat peste nouăzeci de spectacole. Ca scriitor, a publicat două volume de poeme, volume de povestiri cu tenta onirică și fantastică, un roman și eseuri teatrale. "Vertij. Regizorul Mihai Măniuțiu își exorcizează o durere enormă. Paralizantă. Mama lui are Alzheimer. De cîțiva ani, un bărbat puternic și inteligent vede cum își pierde Mama. Altfel decît prin moarte. [...] Mihai își adoră Mama. S-a rotit mereu în jurul ei și a rămas un ax fundamental în viața lui. O vizită zilnic. O face și astăzi, la spital. Deși ea nu-l recunoaște. Zilnic. Întotdeauna a fost blîndă și caldă. Așa mi-o amintesc. Mereu la locul ei pentru ceilalți." - Marina Constantinescu, România literară, Nr. 33 din 2015 Fragment din volumul de poezii "Vertij" de Mihai Măniuțiu: “mamă a uitat mama a uitat că m-a născut și se miră când mă vede în salonul ei din azil se miră - ce frumos sunt și oare cine m-a făcut o invidiază cumva pe femeia sau pe animalul său pe aparatul acela (e destul de confuză și nu mai face diferența dintre un pian o primadonă) care m-a adus pe lume și e bucuroasă într-un fel copilăresc ori adolescentin că mă bucur când îmi spune “copilul meu cel frumos" și „tăticul meu drag" iar eu privesc cum infirmierele ii ung cu alifii și creme portocalii escarele de pe solduri de pe tălpi”
