Cristina Chiperi, o liceană din Padova, a devenit una dintre cele mai citite autoare în rândul tinerilor după ce poveștile sale, publicate pe platforma online wattpad, au ajuns în librării sub forma unei trilogii: My dilemma is you.
„Povestea aia blestemată cu Carly, trecutul care pare să se repete…“ Presentimentul care a însoțit-o pe Criș la petrecerea organizată de ziua ei a fost ceva mai mult decât un ecou al unor întâmplări îndepărtate. Când află secretul pe care Cam și prietenii lui l-au ținut ascuns de ea atâta vreme, tânăra se simte trădată și nu-și mai dorește decât să ia distanța și să înceapă totul de la zero, ca și cum Cam, Sam, Cloe și toți ceilalți n-au existat vreodată în viața ei... chiar dacă drumurile lor continuă să se intersecteze pe coridoarele școlii. Dar chiar când lucrurile par să se îndrepte, un incident neașteptat o obligă pe Criș să facă o ultimă, dar foarte importantă alegere. „My dilemma... este senzația internetului și a librăriilor, deopotrivă. Cititorii și fanii au înnebunit complet: nimic altceva nu mai există.“ - La Repubblica „Este o carte în care romantismul se combină cu suspansul, creând cititorului senzația că urmărește un film cu spioni. Superbă!“ - Delicatese literare Fragment din romanul "My Dilemma is You. Vol. 3" de Cristina Chiperi: “În timpul încălzirii, când Susan urlă: „Sus picioarele!”, eu nu mă mișc. Refuz să mă expun în felul ăsta. Nu se poate că, dintre toate fetele care sunt în școală, Cloe să fi avut genială idee s-o aleagă pe cea mai nepotrivită ca majoretă, adică pe mine. În schimb, ea și Sam sunt foarte liniștite și dansează fără nici un efort. Între timp, se încălzesc și jucătorii, alergând în jurul terenului. De fiecare dată când îmi întâlnește privirea, Cameron zâmbește, probabil ca să mă încurajeze. Dar problema e că dorința mea de a face pe clovnul țopăind e egală cu zero. — Evans! strigă Susan la câțiva centimetri de mine. Fă bine și încălzește-te cu fetele în loc să stai să te zgâiești la jucători! E o zi importanță. Încearcă să faci ce ți-am spus: sări pe loc și urmează deplasările grupului! Crezi că poți sau e prea greu? Nici nu-i răspund. Când pe teren intră majoretele și jucătorii echipei adverse, toată lumea înlemnește și se uită cu gura căscată la ei, aproape ca la niște celebrități. — Și ăștia sunt...? întreb apropiindu-mă de Sam. — Cea mai tare echipa de fotbal din Miami. Școala noastră n-a reușit niciodată să-i bată, explică ea. — Pregătiți-vă! strigă Susan. Evans și Samantha, stați pe margine și zâmbiți în timp ce săriți! Evans, te rog! Nu strică totul, altfel o să mi-o plătești! Mă mulțumesc să încuviințez. În fond, trebuie doar să flutur niște pompoane. Nu e greu, nu? Mă ridic de pe bancă și mă apropii de Cameron care, stând pe iarbă ceva mai departe de coechipierii lui, se uită la echipa adversă cu îngrijorare. — Cam... zic așezându-mă lângă el. — N-o să reușim niciodată, declară el cu glas scăzut, masându-și mușchii de pe umeri. — Nu fi pesimist, fiindcă e clar că, dacă gândești așa, așa o să fie. Mă ridic ca să mă duc în spatele lui și să-i fac eu masaj. Concentrează-te nu te lăsa! Gândește-te că e un meci oarecare și că nu e imposibil să-i bateți.”
