„Multe din bucățile ce alcătuiesc miezul acestei cărți developează o atitudine. Drastică, binevoitoare sau în doi peri, cu o ironie măsurabilă pe scara Richter: de la zâmbetul condescendent până la zeflemeaua cu ghimpi, care dărâmă autorități.
Altele au un mic ghem epic, cu toate cele aferente unei micropovestiri: expoziție, intriga, nodul acțiunii, desfășurare, punct culminant, deznodământ. Există și texte care par reflecții cu tenta eseistică.Toate sunt prea scurte compozițional și prea tăioase ca fond pentru calmul placid, adeseori liric, al tabletei. Și mult prea mici pentru spațiul reclamat de o schiță Lapidare, abrupte, punctându-și sau rezumându-și la modul eliptic mesajele, textele lui Gheorghe Erizanu par niște telegrame adresate urbi et orbi.Telegrame-avertizări – fiți atenți la ce se întâmplă, că ne ducem pe copcă! Sau telegrame-demascări – ați văzut ce fac pramatiile? Sau care constată, abătut, o ecuație-dilemă cu trei termeni și fără nicio soluție.” - Eugen Lungu
