Bestseller New York Times încă de la apariție • Bestseller Sunday Times Nu poți ști niciodată ce se întâmplă de cealaltă parte a peretelui. Vecina ți-a spus că n-are chef să-ți aduci copilul de șase luni la petrecerea ei.
Nimic personal, doar că nu suportă să-l audă plângând. Soțul tău te-a asigurat că va fi bine. Doar sunteți în vecini. Veți avea monitorul copilului la voi și veți merge pe rând acasă, din jumătate în jumătate de oră. Fiica ta dormea ultima dată când ai fost la ea. Acum, când te năpustești în casa cufundată-ntr-o tăcere mormântală, cel mai cumplit coșmar se adeverește. Fiica ta a dispărut! Poliția e la tine acasă și te întrebi cu groază ce va descoperi. De ce ești capabilă când cineva te împinge dincolo de limite. “Shari Lapena imaginează o țesătură complexă de motive și suspecți. Tensiunea e puternică pe tot parcursul cărții, până la deznodămantul șocant.” - The Times “Un portret necruțător al unui mariaj supus unor presiuni teribile.” - Metro Shari Lapena a lucrat ca avocată și profesoara de engleză înainte de a scrie ficțiune. Până acum a scris două cărți de literary fiction multipremiate. Cuplul din vecini, thrillerul de debut, a devenit bestseller mondial. Cel mai recent roman al său, tot un thriller, este Stranger in the House. Fragment din romanul "Cuplul din vecini" de Shari Lapena: “Este marți dimineața, a patra zi de la răpirea Corei. Tocmai pleacă și ultimul polițist. Lui Anne nu-i vine să creadă că vor fi lăsați complet singuri. — Dar dacă sună răpitorul? protestează ea față de Rasbach, neîncrezătoare. Marco nu spune nimic. Lui îi e clar că răpitorul nu va suna. Știe că poliția nu crede că există un răpitor. Rasbach spune: — O să fie bine. Marco se descurcă. Ea îi aruncă o privire temătoare. — Poate că prezența noastră aici îl sperie. Poate că, dacă plecăm noi, va suna. Se întoarce spre Marco. — Dacă sună cineva care pretinde că o are pe Cora, rămâi calm, încearcă să obții instrucțiuni și ține-l de vorbă cât mai mult posibil. Cu cât îl faci să spună mai multe, cu atât mai bine. Încă avem microfonul instalat, așa că discuția va fi înregistrată. Însă nu prea sunt șanse să putem detecta de unde provine apelul. În ziua de azi, toată lumea folosește cartele preplătite, nedetectabile. Asta ne îngreunează mult munca. Apoi Rasbach pleacă. Marco, cel puțin, se bucură. Acum Anne și Marco sunt singuri în casă. Și numărul reporterilor de afară, din stradă, a scăzut. Fără noutați, presa nu are ce să raporteze. Ziariștii își pierd entuziasmul. Mormanul de flori ofilite și de ursuleți de jucărie nu mai crește. — Ei cred că eu am omorât-o, zice Anne, și că tu ai mușamalizat totul. — N-au cum să creadă așa ceva, zice Marco, încercând să o liniștească. Dar nu prea are ce altceva să spună. Ce ar putea să-i spună? Ori asta, ori cred că eu am luat-o și am înscenat răpirea pentru banii de răscumpărare. Însă nu vrea ca ea să afle cât de proastă este situația lor financiară. Marco urcă la etaj să se întindă. Este epuizat. Este așa de îndurerat și de supărat, încât abia poate să se uite la soția lui. Anne își pierde vremea prin casă, ușurată cumva că a scăpat, în sfârșit, de poliție, și face ordine. Umbla ca prin ceață, din cauza nesomnului, pune lucrurile la locul lor, spală ceștile de cafea. Telefonul din bucătărie sună, iar ea se oprește.”
