Această lucrare, realizată ca temă a unui proiect de cercetare comun al Facultății de Științe Juridice și Administrative a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” și al Academiei de Științe Juridice din România are menirea de a explica și comenta, din perspectiva constituțională conceptele și principiile generale ale Legii fundamentale.
Despre regimul politic Membrii Adunării Constituante au optat pentru regimul semiprezidențial. Opțiunea a fost explicabilă dacă ținem seama că a fost luat ca reper instituțional Constituția Franței din 1958. S-a evitat alegerea președintelui republicii de către un Parlament care în primii ani de la înlăturarea regimului politic super-centralizat și autoritarist era dominat majoritar de senatorii și deputații fostului F.S.N., dar și fragmentarea forțelor politice cu reprezentare parlamentară care făcea dificilă alegerea majoritară în forul legislativ a Președintelui României. Pe de altă parte, regimul semiprezidențial nu afecta cu nimic afirmarea deplină a principiului suveranității naționale, a cărei expresie fidelă era Parlamentul. Constituția a prevăzut în art. 2 alin. (1) că suveranitatea națională aparține poporului român care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. Cadrul constituțional al funcționarii mecanismelor de exercitare a puterii, corespunzătoare regimului semiprezidențial, este unul armonios, care pune accent pe colaborarea autorităților publice (Parlament, Președinte și Guvern). Fiecăreia îi revin prerogative care le asigură eficiența în plan social, neexistând o posibilitate formală pentru excesul de putere: Parlamentul pune în aplicare proiectele legislative ale Guvernului, acesta are un rol decisiv în conducerea politicii statale, iar Președintele României deține un rol de mediator și de a descuraja excesele de putere. El însuși nu are pârghiile de conducere ale jocului politic. Menționăm și rolul majorității parlamentare care, de fapt, susține prin ponderea voturilor sale realizarea programului de guvernare. În fond, cine controlează majoritatea parlamentară are rolul decizional în conducerea statului roman. Iată, cu alte cuvinte, ca forța regimului semiprezidențial nu rezidă în cadrul constituțional propriu-zis, ci în iscusința formării și utilizării forței și potențialului de vot al majorității parlamentare. Despre supremația Constituției României Prin esența sa, ca și prin funcția sa socială, Constituția are o valoare și importanță juridică supremă față de orice altă normă de drept. Supremația Constituției este o construcție teoretică întemeiată pe logica formală a așezării normelor juridice într-o ordine ierarhică, în funcție de criterii raționale, și pe principiul suveranității naționale, potrivit căruia poporul este îndreptățit să pretindă Guvernantului ca acesta să-i respecte voința suverană exprimată în principiile și dispozițiile constituționale. Din cuprins - caracterele statului - instituția cetățeniei - drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - teoria puterii și a statului - suveranitatea statului - simbolurile naționale, identitatea națională - problemele fundamentale legate de modul de organizare și funcționare a partidelor politice - minoritățile naționale Puncte forțe - principiile generale ale dreptului constituțional și ale instituțiilor politice sunt examinate și analizate în contextul tezelor și dezbaterilor Adunării Constituante - comentarii bogate și explicații pertinente pentru fiecare articol din Constituția României - punctual sunt semnalate deficiențele unor texte și se propun soluții din perspectiva revizuirii acestora - sunt avute în vedere și considerații de ordin istoric privind constituțiile anterioare ale României - structura comentariului vizează intenția legiuitorului constituant, interpretarea textului și modul său de aplicare - numeroase referiri la deciziile Curții Constituționale pronunțate în materie - ample referiri la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - abordare interdisciplinară cu implicații în sociologie și științele politice - ample referințe bibliografice
