Avatar

Adversarul cel mai de temut e întotdeauna lângă tine. Sau în tine... Îl poți numi “imaginație”. Astfel, dintr-un grăunte de muștar poți construi un imperiu imbatabil sau un castel din cărți de joc.
Citește tot rezumatul cărții Avatar... Totul e să găsești fundamentul, real sau imaginar. Dacă principiul e solid, nici nu contează că el s-a format din... nimic. Aceasta este o carte despre iubire. Așa cum sunt toate cărțile din lume. Însă, de data aceasta, iubirea va mirosi a litere, a taste, a monitor, a virtual... Totul se întâmplă într-o lume ciudată, în care nu mai e necesar să atingi pielea cuiva pentru a-l iubi. Ci doar să găsești conexiunea la Internet într-un moment potrivit. Sau nepotrivit... Adversarul cel mai de temut e întotdeauna aproape. Și el are mâinile tale, ochii tăi, buzele tale și... mai ales... gândurile tale. Singurul tău adversar redutabil ești tu însuți. Și el devine mai puternic, pe măsură ce tu speri mai mult și-ți imaginezi mai mult. Așa că nu frică face regulile vieții. Ci imaginația... Fragment din carte: " Lovitura de grație  De ceva vreme, avatărui ei îl interesa. Printre zecile de strigăte de ajutor, al ei se auzea mai clar, mai limpede. Și, cumva, strigătul ei semăna cu al lui. Deși el nu mai strigă de foarte multă vreme. Pur și simplu, era inutil s-o facă într-o lume a roboților și umbrelor. Dar Aniela era adeseori amuzantă. Și câteodată chiar îi dădea impresia că poate să vadă mai departe de niște limite posibile pentru o femeie. Nu era misogin, era doar puțin reticent. Nu împărtășea viziunea romanticilor asupra femeii pure și loiale, care știe să-și rupă din creier, inimă, rinichi sau ficat pentru alesul ei. Așa că o urmărea cu atenție. Câteodată, când mai avea timp liber, încerca să parcurgă o parte dintre vechile manifestări ale avatarului ei și sesiza mereu paradoxuri și incoerente. Dar în mod cert, femeii îi plăceau jocurile de cuvinte. Și asta nu spunea prea multe, dar expresivitatea îi era concentrată în suma jocurilor de cuvinte pe care le trimitea în virtual, așa că putea fi studiată mult mai ușor decât își studia unii dintre pacienții în carne și oase.  De aceea, după câteva luni de observație, a decis să încerce o consiliere tainică, departe de ochii publicului. S-a gândit că tactica nu putea fi prea grea, având în vedere profilul psihologic al pacientei virtuale. Putea începe într-un mod discret. Recomandându-i un film. Mai ales că ea ceruse asta public. N-avea cum să nu mulțumească și, astfel, să se Iege un soi de conversație. I-a recomandat un film românesc, mărturisindu-i fără prea mult interes că a constatat o similaritate a preferințelor în materie de filme. Răspunsul a fost cel la care se aștepta. "Mulțumesc! O să revin cu păreri despre filmul ăsta!" Era suficient, pentru moment. Așa cum toate sunt suficiente la un moment dat. Și în clipa aceea, Adam a știut că va avea profilul pe tavă. Totul e să joace bine piesă. Și să nu se piardă în detalii. Oricum, nu era un risc prea mare, din punctul ăsta de vedere. El nu pierdea niciodată ansamblul din vedere. Și nu-l va pierde nici acum... Timpul trecea. Orele își puneau amprenta pe chipul lui, pe inima lui, pe amintirile lui. Și, cumva, asimila tot mai mult virtualul, urmărind un singur avatar. Unul cu adevărat paradoxal. Unul care îi amintea de el însuși. Și care îi umplea nopțile de amintiri noi. Era ciudat. Și frumos... Așa de ciudat i se părea asta... Frumosul... Mai ales că nu-l mai văzuse de ceva vreme în nimic. Respira mai ușor acum. Și n-avea nicio legătură cu renunțarea la viciu. Pur și simplu, respiră ușor. Ca atunci când se privea în oglindă. Ca atunci când totul începea să aibă sens. Și cum sensurile lui erau ideale... se gândea că povestea asta are o noimă. Nu ca și cum ar fi fost scrisă în stele. Ci ca și cum urma să înceapă totul de unde nu mai avea cap și coada. Ca și cum ar fi început să trăiască din nou. Altfel... Era deja noapte. Și-a propus să adoarmă mai repede decât o făcea de obicei. De fapt, el nu prea dormea noaptea. Somnul i se părea cumva semnificativ spre dimineață. Când roboții se trezeau, se îmbarcau în mașinile lor și se pregăteau să "trăiască"..." Citește mai puțin...