Opere Vol. 6

    Prozator. De asemenea, eseist, publicist. S-a născut la 12 noiembrie 1950 în comuna Fundulea (jud. Ilfov). A absolvit în 1973 Facultatea de Filologie (secția română - franceză) a Universității București.
Citește tot rezumatul cărții Opere Vol. 6... A decedat la 12 iulie 1999 în București. În perioada studenției și după absolvire a fost membru activ al cenaclului "Junimea" condus de criticul și profesorul Ovid S. Crohmălniceanu. Între 1970-1973 a făcut parte din grupul de prozatori și poeți de la Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității București (Gheorghe Crăciun, Ioan Floră, Gheorghe Ene, Sorin Preda, Gheorghe Iova, Constantin Stan și Ioan Lăcustă) care a editat revista de perete "Noii". A colaborat cu proze scurte, fragmente de roman, texte teoretice, critica literară și articole de opinie la majoritatea revistelor literare și culturale din țară și la publicații din Franța, Ungaria, Polonia, Rusia, Germania. A debutat în 1979 cu volumul de proză scurtă "Aventuri într-o curte interioară". A mai publicat volumele: "Efectul de ecou controlat" (proză scurtă, 1981); "Amendament la instinctul proprietății" (proză scurtă, 1983); "Zmeură de câmpie" (român, 1984); "Tratament fabulatoriu" (roman, 1986; ediția a II-a, 1996); "Și ieri va fi o zi" (proză scurtă, 1989); "Femeia în roșu", roman scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Mihăieș (1990; ediția a II-a, 1997); "Povestea poveștilor generației `80" (1998); "Aventuri într-o curte interioară" (integrala prozei scurte, Editura Paralela 45, 1999). Postum și apare romanul "Zodia scafandrului" (2000).     Este prezent cu articole teoretice și de opinie în antologia "Competiția continuă. Generația `80 în texte teoretice (Editura Vlăsie, 1994, ediția a II-a adăugită, Editura Paralela 45, 1999), și cu proză scurtă în antologiile: "Desant `83" (îngrijită de Ovid S. Crohmălniceanu, 1983), "Arhipelag - proză scurtă contemporană (1970-1980)" (antologie și prefață de Mircea Iorgulescu, 1981), "Nuvela românească în deceniul opt" (antologie și studiu introductiv de Cornel Regman, 1983), "Generația `80 în proză scurtă" (antologatori Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa, Editura Paralela 45, 1998) și în secțiunea antologică a volumului "Experimentul literar românesc postbelic" (Editura Paralela 45, 1998). Figurează în antologii de proză românească publicate în străinătate în limbile maghiară, germană, franceză, sârbă, rusă, engleză. În SUA este prezent în antologia de proză românească "The Phantom Church and Other Stories" (University of Pittsburgh Press, 1996, traducere de Sharon King și Georgiană Farnoagă). Postum, i-a apărut în Franța volumul "La Dânse du coq de bruyere suivi de Problemes d`identite" (trad. Alain Păruit, Ed. L`Esprit des Peninsules / EST Samuel Tastet, Paris, 2000). A primit mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1979, 1983, 1986, 1990), premiului "Ion Creangă" al Academiei Române, premiului ASPRO pentru proză scurtă (1998) ș.a. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România - ASPRO.     Cuprins: • Notă asupra ediției • Prefață. Zodia scafandrului. Cu literatura în fața destinului de Ion Bogdan Lefter • Zodia scafandrului • Anexa. Documente     • Însemnări dintr-un Notes (1986) • Însemnări pe un plic (1989) • Însemnări pe alt plic (1989) • Fișă de lucru (nedatată) • Altă fișă de lucru (nedatată) • Însemnări dintr-un caiet (1989) • Altă fișă de lucru (nedatată) • Însemnări din alt caiet (1995) • Jurnal francez (1 iulie-29 septembrie 1995) • Jurnalul din Camera Sterilă • „A fost un moment dificil, în care am avut de ales între viața personală și viața, pur și simplu" Interviu cu Mircea Nedelciu (1996) • „Dacă nu era comunismul, eram negustor în Băragan" Interviu cu Mircea Nedelciu (fragment) (1998) • Ultima carte a lui Mircea Nedelciu Zodia scafandrului — exerciții de suferință Interviu cu Miră Nedelciu (2000)     Fragment din volumul "Opere Vol. 6: Zodia scafandrului" de Mircea Nedelciu:     „În fond, pentru un romancier, cel mai greu lucru este să găsească, după ce a terminat o carte, subiectul, tema, ideea, sugestia de la care să pornească pentru a lucra la următoarea. Uneori, starea de plutire buimacă printre obsesii durează luni sau chiar ani. Alteori, ideea cărții următoare îți vine imediat ce ai pus punct la capătul ultimei propoziții din cea anterioară. Ba chiar poți găsi, printre rîndurile tipărite ale ultimei cărți, presimțirea celei care vine. Cred că asta se poate observa cu ochiul liber în „Și ieri va fi o zi” (1989, Editura Cartea Românească). „Primul exil la cronoscop” este mărturia ca din apele tulburi ale SF-ului se ițea «scafandrul».     Pe urmă, lucrurile vin cumva de la sine. Mi-a căzut în mînă cartea lui Scarlat; am cunoscut-o, prin scrisori și apoi la telefon, pe doamna Son. Aceasta s-a oferit să mă găzduiască, dacă aș vrea să stau o lună sau două la malul mării și să scriu, iar Nușa, care avea angajat un proces de paternitate la Constanța și voia să o însoțesc, mi-a telefonat și mi-a spus că o pusese pe clienta ei să cumpere trei bilete la clasa întîi pentru joia procesului.     Precum apele unui fluviu în preajma cascadei, faptele banale ale existenței tale se precipită în astfel de zile. Petrică Răileanu îmi telefonează că Scarlat e în București, că i-a vorbit de mine și că ar putea să mă sune. Omul îmi telefonează într-adevăr după-amiază și stabilim pentru ora 7, în aceeași seară, o întîlnire în barul Hotelului Union. Petrec apoi mai bine de o oră răsfoind cărțile pe care le-am strîns pe marginea biroului ca avînd posibile legături cu „tema scafandrului" și zecile de fișe din cele două cutii de carton pe care am scris cu Letraset „zodia scafandrului". Nu reușesc deloc să mă concentrez cu adevărat asupra lor și fumez aproape un pachet întreg de țigări Golf. De fapt, ce întrebări îi voi pune?     Scarlat e un tip fabulos, un adevărat personaj. Ceea ce mă fascinează la el din primul moment este respirația gîjiită. Probabil că respiră așa din cauza tutunului, dar mie îmi place să cred că mă aflu în fața unei boli profesionale. Ca zecile sau sutele de scufundări pe care le descrie în carte sînt la originea ei. Ceea ce-l obsedează acum este publicarea manuscrisului pe care Petrică mi l-a dat să-l citesc. Cartea este mult mai slabă decît prima, din care, de altfel, reia destule istorioare. În plus, este asezonată cu diverse sloganuri „pionierești", probabil pentru a o face mai ușor de susținut în fața cenzorilor de la Consiliul Culturii. Îi spun că am citit-o și i-am făcut referat pozitiv, ceea ce e adevărat, dar, din păcate, referatul meu nu contează prea mult în fața celor care decid pu-licarea sau respingerea. Bineînțeles că nu ia în serios acest din urmă amănunt. Crede că am puteri mari și doar mă prefac neputincios.” Citește mai puțin...