Statul sunt eu! Participare vs protestatară vs democrație reprezentativă în România postcomunistă - Alexandru Radu, Daniel Buți În istoria de peste un sfert de secol a României postcomuniste, trei sunt momentele care materializează schimbări politice majore, în primul rând guvernamentale, generate sub presiunea populară.
Primul astfel de moment s‐a consumat aproape de debutul postcomunismului românesc, în septembrie 1991. Atunci, în contextul asaltului minerilor din Valea Jiului asupra Bucureștiului, guvernul Român, rezultat al „alegerilor fondatoare”, din 20 mai 1990, a fost înlocuit cu guvernul Stolojan, care a funcționat ca un guvern de tranziție până la alegerile generale din anul următor. La distanță de mai bine de două decenii, o a doua schimbare politică de anvergură a fost determinată de populația ieșită în stradă, un eveniment aparent minor constituind detonatorul exploziei curentului ostil regimului Băsescu. Astfel, în februarie 2012, guvernul Boc II, constituit în urma alegerilor prezidențiale din 2009, a fost înlocuit cu guvernul Ungureanu, pentru că, după numai două luni și jumătate, acesta să fie demis prin moțiunea de cenzură votată de noua majoritate parlamentară a USL. În fine, doar trei ani mai târziu, guvernul condus de Victor Ponta a fost înlocuit cu guvernul nepartinic condus de independentul Dacian Ciolos, ca soluție prezidențială la valul de critici populare la adresa clasei politice, manifestat în stradă după tragedia de la clubul Colectiv. Generic, toate aceste trei episoade se subsumează tiparelor democrației participative, fiind forme specifice ale participării protestatare. În același timp, se individualizează prin apropierea de modelul democrației directe sau, invers spus, prin distanțarea de modelul democrației reprezentative (indirecte), ce are la bază rolul de verigă al partidelor politice, legătura realizată de acestea între guvernați și guvernanți. Le‐am putea, deci, consideră drept forme de restaurare a puterii demos‐ului, îndreptățit astfel să afirme: „Statul sunt eu!”. Acesta este perspectiva din care le analizam. Mineriada din 1991, Primăvara de la București din 2012 și Revoluția politică din 2015, constituie, așadar, subiectele pentru tot atâtea capitole ale cărții noastre, care vor pune în evidență, alături de fundamentul comun al acțiunii populare, cauzele, modalitățile de desfășurare și consecințele lor politice specifice. În mod firesc însă, vom debuta cu un capitol dedicat corelației democrație – participare publică, atât sub aspectele sale teoretice, cât și sub cele practice românești. După cum, în final, vom propune o explicație concluzivă pentru semnificațiile celor trei momente analizate. Astfel structurată, lucrarea noastră apare, în bună măsură, ca o întreprindere istorică – în favoarea căreia pledează și cronologiile anexate –, utilă în primul rând celor interesați de rememorarea momentelor semnificative ale evoluției României postcomuniste. Primordial, ea rămâne ancorată domeniului politologic, al analizei politice. Obiectivul pe care ni‐l propunem este acela de a contribui la dezbaterea, poate insuficient animată, în legătură cu starea democrației reprezentative românești.
Statul sunt eu!
- Autori: Alexandru Radu , Daniel Buti
- An apariție: 2016 (vezi top cărți)
- Editura: PRO UNIVERSITARIA
- Nr. pagini: 264
- Categorie: Politica
