În spațiul public românesc, alegerile prezidențiale din 2-16 noiembrie 2014 au fost deseori considerate ca având un caracter excepțional, apreciere care privește atât modul de desfășurare, în special campania electorală pentru turul al doilea, cât și, ca o consecință, rezultatele înregistrate.
Într-adevăr, marcate de un puternic scandal legat de votanții din diaspora și soldate cu victoria unui roman minoritar etnic și religios, alegerile pot fi apreciate cu un astfel de atribut. Pe de altă parte însă, s-a spus și s-a repetat că a fost o confruntare lipsită de substanță ideatică și că disputa proiectelor politice a fost înlocuită cu polemici necordiale, care au găsit în internet spațiul ideal de manifestare. S-a deplâns, totodată, refuzul celor doi candidați din turul al doilea de a participa la confruntări directe, televizate, iar când acestea, două la număr, au fost totuși organizate, au dezamăgit publicul prin nivelul scăzut al calității dialogului. Dar la ce ne-am fi putut aștepta și, mai ales, ce am fi dorit să vedem în această campanie electorală, în condițiile în care componența emoțională a votului românilor este clar predominantă, și nu de azi de ieri, iar talk-show-urile politice nu se mai deosebesc demult de cele mondene? În fond, am putea spune că politicienii-candidați au dat dovadă de pragmatism și și-au însușit un comportament pe măsura gustului mediatic al telespectatorului-votant. Și totuși, campaniei electorale pentru scrutinul prezidențial din 2014 nu i-a lipsit consistența programatică, chiar dacă mai puțin vizibilă în spațiul mediatic monden-politic. În fapt, vom putem aprecia că, după cea din 1996, această campanie electorală prezidențială s-a distins prin cel mai înalt nivel al raționalității. Cu condiția să privim cu mai multă atenție proiectele prezidențiale ale celor doi candidați ai turului al doilea. Acesta este și scopul prezentului nostru demers analitic. Ne propunem, așadar, o cercetare comparată a proiectelor prezidențiale prezentate de Klaus Iohannis și Victor Ponta, urmărindu-le nu doar consistența lor ideatică, ci și congruența lor constituțională. Vom contura astfel modelele prezidențiale propuse de cei doi și, totodată, vom putea oferi cititorului o grilă pentru a putea aprecia aposteriori efectele votului dat apriori.